COMENTARIU Lelia Munteanu: Glonţul de argint s-a tras aseară, din tabăra lui Netanyahu

Astăzi e ziua în care se încheie oficial campania electorală pentru alegerile generale din 2 martie.

Aseară, pe Canal 12, bătăiosul (pro-Bibi) jurnalist Amit Segal a tras glonţul de argint pentru tabăra Likud: a făcut publice nişte înregistrări în care Israel Bachar, consilierul personal al lui Benny Gantz, co-liderul taberei Kahol Lavan, îşi prezintă şeful ca pe „un prost, o nulitate, fără curajul de a ataca Iranul, un pericol pentru Israel!”

Astăzi, în cotidianul de mare tiraj „Yedioth Ahronoth” (nu mai mare decât „Israel Hayom”, ziarul cadorisit lui Netanyahu de magnatul de Las Vegas, Sheldon Adelson), analistul politic Amnon Abramovich, publică unul dintre textele sale de referinţă. Subiectul: secretul reuşitei lui Bibi. Marea calitate a premierului, scrie Abramovich, e că n-a atras Israelul în război. Marele defect - că a creat ţării o imagine falsă de super-putere militară şi economică. Acesta e şi secretul longevităţii sale – talentul de a vinde iluzii:

“Ce face, de fapt, Netanyahu? Putin înarmează Iranul, UE priveşte Israelul ca pe Africa de Sud, conducătorii lumii au descoperit că tot ce doreşte Netanyahu e o invitaţie şi o poză, care nu costă nimic (…). Ce-a făcut Netanyahu în 14 ani? N-are importanţă! Tot ce contează e că ne-a oferit ceva ce nu există, a creat o realitate virtuală, făcând din Israel o superputere militară şi economică, un imperiu lipit cu scuipat”.

Tot astăzi, în “Maariv”, influentul editorialist Ben Caspit e încă şi mai pornit: „Netanyahu n-are ruşine, frâne şi reguli, ceea ce îl face un candidat devastator, în stare să răspândească despre adversat cele mai cumplite minciuni”.

Majoritatea observatorilor consideră că această ultimă campanie electorală a fost cea mai murdară din istoria democraţiei israeliene.  Adică direct proporţională cu determinarea Regelui Bibi de a nu-şi pierde sceptrul.

Tot astăzi, în Haaretz, profesorul Harari publică patru pagini, sub titlul „Cum să alegi corect. Adevărul nu se stabileşete prin vot”. Le-am parcurs, deocamdată, doar pe diagonală (e demonstraţia din editorialul pe care îl publicase la începutul lunii în New York Times).

În mijlocul realităţii politice de astăzi din patria sa, Yuval Noah Harari e  profetul care predică în pustiu.