COMENTARIU Lelia Munteanu. „Ideile se nasc blânde şi mor feroce”

Într-o zi de 14 decembrie, în urmă cu 47 de ani, Jorge Luis Borges şi Ernesto Sábato poartă acest dialog, o frântură din tot ce-şi spuseseră între vara lui 1974 şi primăvara lui 1975 (consemnat de jurnalistul Orlando Barone).

“Borges: Nu ştiu ce scriitor a spus Les idées naissent douces et vieillissent féroces (<Ideile se nasc blânde şi mor feroce>).

Sábato: Frumoasă formulare! De altfel, tocmai gânditorii pun întotdeauna istoria în mişcare.

Borges: Cred că e posibil ca întreaga istorie a omeniriisă fi început în forma netranscendentală, în timpul unor taclele la cafenea sau cam aşa ceva. Nu?

Sábato: Iarta-mă, dar m-a marcat maxima pe care ai citat-o. Să ne amintim faptele feroce comise în numele Evangheliei. Şi atrocităţile comise de Stalin în numele Manifestului Comunist.

Borges: Ce ciudat! Nimic din toate astea nu s-a petrecut cu budismul.

Sábato (sceptic): Dar, spune-mi, Borges, pe Domnia Ta te interesează budismul în mod serios? Vreau să spun, ca religie. Sau doar ca fenomen literar?

Borges: Mi se pare oarecum mai puţin insuportabil decâtcreştinismul. (Râd). În fine, poate cred în karma. Acuma, ştii doar, eu nu cred în paradis şi în infern.

Sábato: În orice caz, dacă există, trebuie să fie două stabilimente cu o populaţie foarte surprinzătoare.

O clipă râsetele se confundă cu vorbele. Cei doi se amuză. (Borges are 75 de ani, Sábato – 63, n.m.).

Barone: Şi ce crezi Domnia Ta despre Dumnezeu, Borges?

Borges (cu ironie solemnă): El e creaţia maximă a literaturii fantastice! Ce-au imaginat Wells, Kafka sau Poe e zero faţă de ce a imaginat teologia. Ideea unei fiinţe perfecte, omnipotente, atotputernice e cu adevărat fantastică.

Sábato: Da, dar ar putea fi vorba şi de un Dumnezeu imperfect. Unul care să nu poată manevra bine afacerea sau împiedica seismele. Sau de unul care doarme şi are coşmaruri sau accese de nebunie, cum ar fi ciumele sau catastrofele...

Borges: Sau noi doi. (Râd). Nu ştiu dacă Bernard Shaw e cel care a spus God is in the making, adică <Dumnezeu e în curs de a se face>.

Sábato: Asta e întrucâtva ideea lui Strindberg, adică ideea unui Dumnezeu istoric. Oricum, lucrurile rele nu demonstrează inexistenţa lui Dumnezeu, nici chiar existenţa unuia perfect. Domnia Ta tocmai ai insinuat că mai degrabă crezi în budism. Dacă un copil moare, într-un mod aparent nedrept, poate că plăteşte pentru o vină dintr-o viaţă anterioară. E posibil şi să nu înţelegem scopurile divine - care ţin de lumea transfinită – din cauza mentalităţii noastre care corespunde unui univers finit.

Borges: Asta coincide cu ultimele capitole din Cartea lui Iov.
Sábato: Dar, spune-mi, Borges, dacă nu crezi în Dumnezeu, de ce scrii atâtea povestiri teologice?

Borges: Deoarece cred în teologie ca literatură fantastică. E perfecţiunea în materie de literatură fantastică”.

(Editura Polirom, 2010, traducerea Ileana Scipione, pag. 34-37)