COMENTARIU Lelia Munteanu: Intelectualul idiot

Lebede negre vede toată lumea deja, în orice băltoacă.

Deschid o altă carte a unui guru al analizei riscului, americanul (creştin libanez de felul lui) Nassim Taleb: „Skin in the Game: Hidden Asymmetries in Daily Life” (tradusă şi la noi în Editura Curtea Veche, 2018 – „Când pielea ta e în joc. Asimetrii ascunse în viaţa de zi cu zi”).

Cel care, în urmă cu vreo şapte ani, ne arăta „ce avem de cîştigat de pe urma dezordinii” (Antifragil) radiografiază în „Skin in the Game” un personaj pe care îl numeşte „intelectualul idiot”:

„Intelectualul idiot e un produs al modernităţii, deci s-a răspândit încă de la jumătatea secolului al XX-lea, dacă nu mai devreme, atingând astăzi o margine superioară locală, astfel că am trait cu toţii experienţa preluării controlului de oameni care nu-şi pun pielea în joc. În majoritatea statelor, rolul guvernului este de 5-10 ori mai important decât în urmă cu 100 de ani (dacă ne uităm la procentajul cheltuielilor sale din PIB). Deşi pare a fi omnipresent, intelectualul idiot încă reprezintă o minoritate şi rareori poate fi întâlnit în afara pieţelor de desfacere specializate, a comisiilor de experţi, a mass-media şi a catedrelor de ştiinţe sociale ale universităţilor - majoritatea oamenilor au slujbe adecvate, neexistând prea multe posturi vacante pentru intelectualul idiot, ceea ce explică influenţa pe care o poate avea acest gen de persoane în ciuda numărului lor mic.  

Intelectualul idiot îi consideră anormali pe alţii, fiindcă fac lucruri pe care nu le înţelege, fără să realizeze vreodată că puterea lui de înţelegere este cea care ar putea fi limitată. Crede că oamenii ar trebui să acţioneze în interes propriu şi crede că ştie el care e interesul fiecăruia, mai ales dacă respectivii sunt <ţărănoi> sau fac parte din categoria englezilor care nu pronunţă clar vocalele şi care au votat pentru Brexit.

Când plebea face ceva cu sens pentru ea, nu şi pentru intelectualul idiot, el foloseşte adjectivul <needucaţi>. Pentru ceea ce noi numim, în general, participare la procesul politic, intelectualul idiot are două noţiuni diferite: <democraţie>, când e pe gustul lui, şi <populism>, când plebea îndrăzneşte să voteze contrar preferinţelor lui”.

Idioţii utili, concluzionează Taleb, „sunt ceea ce Nietzsche numea filistini educaţi. Fereşte-te de omul vag erudit care se crede erudit şi de bărbierul care se decide să facă operaţii pe creier”.

… Şi astfel m-am fofilat să răspund la întrebarea zilei – dacă trece moţiunea de cenzură.