COMENTARIU Lelia Munteanu: Mama Jurnalismului israelian, Ilana Dayan: “Ce le veţi povesti copiilor iernii 2023”?

Cum altfel să-i spun decât Em HaYtonut, Mama Jurnalismului?

Ilana Dayan e o conştiinţă. De 30 de ani are o emisiune săptămânală, pe Canal 12. Doar ea îşi permite să nu difuzeze nimic, în săptămânile în care n-are ce să spună.

Ziarist de investigaţie, intervievator de geniu, a ieşit săptămîna trecută pe ecran cu un discurs care părea de mamă casnică (una dintre găselniţele sale, mi-am spus), ca să ne ridice, în final, până în tăriile Adevărului:  

“Vreau să fac ce n-am făcut niciodată. De aproape 30 de ani difuzăm emisiunea FACT, în care prezentăm câte o poveste, de obicei o dată pe săptămână.
Ani la rând  am crezut că un jurnalist trebuie să-şi păstreze doar pentru sine opiniile. De ieri însă, mi-e destul de clar încotro ne îndreptăm.
Aşa că astă-seară vreau să vorbesc din inimă, nu numai ca jurnalist, dar şi ca Ilana, fiica Vilmei şi a lui Mordechai, fie-le amintirea binecuvântată. Au venit aici din America de Sud (din Argentina, n.m.) atraşi de sionism, dar au rămas, fiindcă, pentru ei, dar şi pentru mine, aici e cel mai minunat loc de trăit de pe pământ. La fel şi pentru copiii mei, toţi trei născuţi pe acest pământ. Toţi trei au de gând să-şi întemeieze aici căminul – cămine straight şi homo. În principiu, familii bune, israeliene.

Mor să le spun că <o să fie bine>, însă ei au învăţat demult să descopere când falsez optimismul. Iar mie mi s-a cam terminat optimismul (…).   Mi s-a terminat atunci când Simcha Rothman i-a spus lui Ben Shani (jurnalist şi regizor de filme documentare, membru al echipei FACT, n. m), nu demult, că judecătorii Curţii Supreme au aprobat înscrierea lui Alice Miller la cursul de piloţi militari, numai pentru că li s-a părut <drăguţă>, semănând cu fata unor vecini. Nu fiindcă i se cuvine să participe la curs, nu pentru că ni se cuvine nouă să avem femei pilot şi femei căpitani de vase, care să răzbească cât mai sus, ci numai fiindcă li s-a părut <drăguţă>. Lui Simcha Rothman (preşedintete Comisiei Constituţionale din Knesset, reprezentant al religioşilor sionişti, <cel mai extremist dintre extremişti>, cum îl numea fostul şef al Shin Bet, n.m.), probabil, mai puţin.

Atât timp cât Reforma Legislativă vizând sistemul juridic continuă accelerat, nu vă încredeţi în cine spune că <va fi bine>. Nu credeţi în cine vă spune că nu vor fi încălcate drepturile săracilor, femeilor, homosexualilor, ziariştilor, profesorilor şi, mai târziu, ale religioşilor şi ale altora. De ce ştiu că aşa se va întâmpla? Pentru că eu n-am dubii în ce priveşte majoritatea declaraţiilor lui Simcha Rothman şi Yariv Levin (ministrul Justiţiei, n.m.). Văd şi ceea ce fac. Un regim care se încăpăţânează să numească consilieri de care nu trebuie să asculte, să numească judecători loiali celor care i-au numit, pe care, pot pentru orice eventualitate, să-i şi castreze, să adopte legi nerevizuibile şi să limiteze libertăţi fără de care nu se poate trăi, ei bine, un astfel de regim ne conduce într-un loc de unde nici o democraţie nu s-a întors vie.

Nici un regim nu acumulează atâta putere numai de ochii lumii. Aşa cum nimeni nu strânge tone de explozibil numai ca să-l vadă pe Ben Gvir (ministrul Securităţii Naţuinale, n.m.) urcându-se pe pereţi.

Nu vă lăsaţi zăpăciţi de zgomotele de fundal. Nu e important dacă Bibi caută să scape de proces, Gafni (parlamentar din facţiunea care îi reprezintă pe religioşi, n.m.) caută scutiri de armată şi Deri (ministrul de Interne, n.m.) caută anularea verdictelor juridice precedente (pe care ei înşişi le-au primit, n.m.). Acestea sunt doar zgomote neimportante, aşa cum sunt şi greşelile lui Barak (Aharon Barak, preşedintele Curţii Supreme în 1995, n.m.) sau ale Curţii Supreme. Da, au fost şi din astea, evident că au fost. Dar nimic din Reforma propusă nu are menirea să corecteze aceste greşeli. Tot ceea ce vizează această Reformă este o acumulare masivă de putere, totală, în folosul celor care o promovează.

Şi acum, când nu se întrevede nici o cale de mijloc, puneţi-vă o unică întrebare: există măcar un lucru, unul singur, pe care majoritatea să nu poată să-l facă unei minorităţi, după ce Reforma va fi trecut?

Şi închipuiţi-vă că faceţi parte dintr-o minoritate, oricare minoritate. Iar după ce vă închipuiţi, decideţi de ce parte a istoriei vreţi vă găsiţi şi ce le veţi povesti, într-o zi, copiilor iernii 2023".