COMENTARIU Lelia Munteanu: Misterul scaunului gol

În fresca guvernării - imaginea care face cât o mie de ordonanţe de urgenţă - apare un scaun gol. Pe scaun trebuie să fi stat un norocos de rang înalt - nu fitecui îi e dat să şadă între Turcan şi Bode. Norocos, fiindcă a şters-o la ţanc (sau cel care a pictat cu lumină fresca i-a făcut cu ochiul când să se retragă). Norocos, fiindcă n-a trebuit să plătească amendă.

Dintr-un alt norocos, aflat în stânga lui Bode, istoria acelei zile măreţe a a întregistrat un cot şi-un picior. Omul, fiindcă n-a fost văzut, n-a plătit amendă. Când îşi va revendica piciorul şi cotul, e în stare să ceară o amendă redusă. 

Apropo: în cazul demntarilor, amenda se numeşte demisie, dacă nu vrei să cazi în puţul ridicolului crâncen.

Liberalismul lui Orban şi al convivilor săi de alertă maximă e un ceauşism întârziat. În încăpere s-au perindat, pe 25 mai, vreme de ore întregi,  zeci de personje  care au ţinut să-şi depună la picioarele premierului  "vibrantul omagiu". Vor da fuga să se „autodenunţe" şi ele, dar nu la poliţie, ci atunci când se vor împărţi noi sinecuri.