COMENTARIU Lelia Munteanu: Pe acoperişul minţii

Îi mulţumesc că m-ai călăuzit, că m-ai eliberat de chingile conceptelor, de teroarea lui a fi şi a nu fi, că m-ai ridicat pe acoperişul minţii.
Întâlnirea cu tine a fost cea mai importantă din vieţile mele.

Tu m-ai făcut să aud trompetele de argint şi trompetele de os sunând în acelaşi timp, chemând la cea mai cruntă dintre bătăliile zilnice: lupta cu sinele.

„Nu-ţi vei vedea chipul, până nu vei găsi o oglindă”, mi s-a tot spus. Şi, când nu mi-a mai rămas nimic de căutat, te-am găsit. Tu ai fost oglinda. Tu – calea şi metoda.

Iubirea e ispăşire.

Ispăşirea e clipa de graţie când îţi vezi umbra pe cer.