COMENTARIU Lelia Munteanu: Pictorial politic cu elicopter

- Sărăciilor, mutaţi bentleyurile alea mai încolo, să mă pot parca şi io!

De nemaipomenit ce tupeu e pă ăştia în fiecare dimineaţă la prânz. Îşi pun obosiciunile lor de-a curmezişul, parc-anume să nu-ncap.

- Făi, manechinuito, trage stânga de volan, că-mi iei vopseaua!

N-am chitroşenii de-astea, credeţi-mă, da' mi-am luat maşinuţă pe comandă – un Lamborghini Reventon, mai mult nu mi-am permis, şi-am aşteptat trei luni să mi-o facă cu puţin mov. Când am luat-o, mi-au dat  şi-un elicopter mai mic. N-aveau rest. Ce să fac cu el? Până nu-şi ţin ăştia promisiunile electorale, să ne construiască şi nouă piste ca la biciclişti, l-am băgat în curte între jacuzzi şi romanul cu acelaşi titlu de Zola. Cât mă mai chinui? Totuşi, sunt cineva, fac pictoriale politice, ce pana mea!

Beau un demachiato iced, la cafeneaua asta şmecheră din Dorobanţi...  Ce vă foiţi aşa? Ce nu vă convine? V-aţi închipuit că vă duc la Biblioteca Academiei, Sala Colecţiilor? Ce-aveţi cu colegii mei intelectualii din Dorobanţi? Că-s copii de bani gata? (Şi eu am fost ca ei. Ţin minte când ni s-au terminat banii. Naşpa).

Ce să vă mai zic despre mine? Am trei hobby-uri: scrisul, socotitul şi politica. Mai am şi guvernarea Băncii Naţionale, însă asta-i mai mult o dambla. Şi o întrebare: la ei, orfanii de mătuşă din Dorobanţi, se gândeşte cineva? Nu de – cum îl cheamă? – Dom' Perignon duc lipsă, şi-aşa pe-aici nu mai sunt locuri decât în picioare. Poate un doctorat, că doar trăim în România educată. La asta cu doctoratul m-aş băga şi eu. Mă gândesc că în astrofizică eshatologică mi s-ar asorta cel mai bine şi-ar fi de viitor.