COMENTARIU Lelia Munteanu: Preşedinţilor Americii nu li se cere o evaluare psihologică şi psihiatrică înainte de a prelua funcţia

Pe 15 septembrie 2020, în plină confruntare la prezidenţiale între Trump (74 de ani) şi Biden (77 de ani), scriam cu profundă tristeţe un text cu titlul "Prezidenţialele din America - între un <geniu stabil> şi un septuagenar atins de Alzheimer". Nu mi-aş fi închipuit că, după patru ani, voi fi în situaţia stânjenitoare de a-l republica.      

Campania prezidenţială din Statele Unite, în care Republicanii l-au scos la înaintare tot pe Trump, iar Democraţii pe Joe Biden e de neurmărit. Nu din pricina venerabilei vârste a candidaţilor - care ar putea aduce spectacolul înţelepciunii şi al experienţei - ci pentru că se confruntă două personaje evident fragile psihic.

Nu e nevoie să fi nici psiholog, nici psihiatru ca evidenţele să-ţi sară în ochi. Despre profilul psihologic al lui Donald J. Trump am tot vorbit în ultimii ani, citând autorităţi în materie. În ce-l priveşte pe Joe Biden - vicepreşedintele Statelor Unite în vremea celor două mandate ale lui Barack Obama - spectacolul degradării sale mentale e exibat astăzi în campanie cu o frenezie criminală.

Nu e nimic amuzant, ci de-a dreptul dureros de privit. 

Deşi ocupă cea mai puternică poziţie din lume şi au sub degetul arătător butonul nuclear, preşedinţilor americani nu li se cere un examen psihologic sau psihiatric înainte de a prelua funcţia şi nici nu sunt monitorizaţi de o comisie de specialitate în timpul exercitării acesteia  (instabilitatea autointitulatului "geniu stabil" Donald J. Trump n-a putut fi niciodată demonstrată ştiinţific).

Principiile eticii medicale interzic specialiştilor, pe bună dreptate, să pună diagnostice de la distanţă. Însă tot etica i-a obligat pe unii dintre ei  să-şi facă o datorie de conştiinţă din a lansa semnale de alarmă.  

Vina că zilele acestea Joe Biden e expus ironiilor publice - care merg până la deriziune crudă şi ofensatoare - aparţine celor apropiaţi, însă mai culpabili sunt Democraţii care l-au aruncat cu cinism în cursă, de parcă n-ar fi în joc destinul Americii şi al lumii în următorii ani.

Există împrejurări în care demnitatea umană, dreptul la propria imagine trebuie apărate chiar împotriva voinţei şi pentru binele celui aflat în situaţia pe care psihiatrii o indentifică în trei cuvinte: "declin cognitiv sever".

„Biden ar trebuie să fie testat pentru funcţiile cognitive" a scris editorialistul John Hendrickson de la "The Atlantic", iar Elizabeth Bauer, citându-l pe Roger Kimball de la "The Spectator", a formulat mai de-a dreptul: „acestea nu sunt gafe...sunt semnele unei incapacităţi mentale severe".

Adaug astăzi doar atât: în această lume bântuită de analfabetism funcţional, există riscul declanşării unei dezbateri globale pe tema vârstei, care ar putea contrapune generaţiile, cu o violenţă cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie. Mi-e teamă că vom auzi şi întrebarea „De la ce vârstă omaneii nu mai sunt utili semenilor şi societăţii (ba dimpotrivă, devin o povară) şi cum ne descotorosim de ei". Unii, cu gândul la Inteligenţa Artificială, vor veni poate cu ideea "pieselor de schimb", de la minte la suflet.