COMENTARIU Lelia Munteanu: … Şi nu ne ierta nouă greşelile noastre

Părintele Sofian de la mănăstirea Antim, un mare trăitor ortodox, ca rupt din Filocalie, răstignit pe crucea rugăciunii, cum spun Părinţii pustiului, care până în 2002 a stat în mijlocul nostru şi nu ne-am învrednicit să ne încălzim destul la vatra credinţei sale, spunea aşa:

„În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame – n-are nici un rost postul tău, până când nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii, însă ţin fiecare post. Vai de postul lor!”.

Înţelepţii din vremea Mântuitorului pretindeau ofuscatului să nu fie inflexibil precum cedrul, ci mlădios ca salcia. Mai mult, cine respingea de trei ori pe cel care îşi cerea iertare era el însuşi numărat în rândul păcătoşilor.

… În noaptea asta, frumoasă ca Vecernia Iertării, am vrut doar, pur şi simplu, să pronunţ numele părintelui Sofian. În sufletul meu, amintirile despre sfinţia sa lovesc pământul cu ciocane de lemn.