COMENTARIU Lelia Munteanu: Ţara arde şi Sara se piaptănă

"Bibi e un conducător mai mare decât ţara asta. Este, cu adevărat, un lider de talie internaţională. Toţi vor, în ţara asta, s-o ardă, s-o distrugă? De ce trebuie să facem vreun efort? Mai bine să ne mutăm în străinătate şi ţara asta să se ducă naibii!". Sunt istericalele Sarei Netanyahu, din urmă cu 22 de ani, când Ariel Sharon urma să acceadă la funcţia de prim ministru, după nişte alegeri câştigate în competiţie cu partidul lui Benjamin Netanyahu.

Fostul şef al Executivului, Ehud Barak, are dreptate, până la un punct: problema lui Bibi e gura slobodă a nevestei.

Despre Sara - frumoasa fostă stewardesă, ulterior cu o licenţă în psihologie pediatrică de care a făcut mereu paradă – se spune, de multe ori nu fără temei, că a avut iniţiativa în toate demersurile premerului făcute în afara legii şi care l-au adus în pragul puşcăriei. E motivul pentru care marele, genialul om politic şi-a pierdut busola şi ar da foc ţării ca să-şi salveze mărunta libertate.

Cu zeci de mii de oameni în stradă, alaltăieri Sara Netanyahu a încercat ceea ce pare mai degrabă un act de incitare. Nu l-am comentat miercuri seara când s-a produs, fiindcă îi aşteptam ecourile, care n-au întârziat să apară şi nu s-au stins încă.

În loc să se coafeze la reşedinţa din Ierusalim sau în cea din Cesareea, într-o zi care a marcat un vârf al protestelor anti-premier şi anti-guvernul său de extremă dreapta – Iom HaShibush HaLeumi (Ziua Tulburării Naţionale) -  Sara a ales să descindă în cea mai exlusivistă zonă a Tel Aviv-ului, Kikar HaMedina. Chiar dacă cele două reşedinţe au în organigramă şi câte o persoană responsabilă cu hair styling-ul, a ales să se expună public şi apoi să se victimizeze. (Isonul i l-a ţinut, ca de obicei, fiul ei Yair).

Pe trotuarul de vizavi s-au adunat iniţial nu mai mult de 20 de protestatari, care n-au făcut nimic altceva decât să-şi strige sloganul: HaMedina boeret ve Sara mistaperet (Ţara arde şi Sara se piaptănă). Dar autorităţile au suprareacţionat şi au trimis împotriva acelora poliţişti călare. A fost momentul când au început să se alăture protestatarilor tot mai multi cetăţeni, la fel de paşnici, mulţi dintre ei oameni în vărstă. Atâta aştepta soţia premierului ca să se victimizeze grotesc, declarând ulterior că a fost... la un pas de moarte, despărţită de tragedie doar de o fereastră şi o perdea. Pe cei din stradă i-a făcut terorişti (cuvânt foarte greu în locul unde toată lumea ştie cum arată un terorist şi cu ce se ocupă).

Prost regizată această diversiune, care n-a făcut decât să îi înfurie pe israelieni. Se vede că Regele Bibi şi-a pierdut abilităţile.

În august anul trecut scriam "Bibi & Sara, nebunia dragostei şi nebunia puterii". Astăzi aş schimba un singur cuvânt.