COMENTARIU Lelia Munteanu: Ucraina, în "ceaţa războiului". Primul sacrificat - adevărul

Dacă tot ce se petrece acum în Ucraina ar trebui rezumat în două cuvinte, acestea n-ar putea fi decât Eşecul Occidentului. Faptul că autocratul de la Kremlin a ajuns până aici este rodul lamentabilei gestionări a crizei ucrainene.

Fără viziune, fără o strategie articulată, liderii occidentali l-au strecurat în prim-planul scenei politice mondiale, până într-atât încât preşedintele Federaţiei Ruse să poată specula efectul de imagine că, trimiţându-i pe înalţii birocraţi din UE după seminţe, ar discuta de la egal la egal doar cu omologul său american, . 

Putin nu e nebun. E cuprins doar de hybris, luat de flama puterii.

A calculat momentul în care umanitatea este mai vulnerabilă, Occidentul mai dezunit, mai ezitant, şi loveşte după un plan îndelung ticluit, articulat în cele mai paranoice amănunte. Prin ceea ce Clausewitz numea "ceaţa războiului" începe să se întrevadă ce urmăreşte; într-o primă etapă: să ocupe sudul Ucrainei, să se aşeze la graniţa NATO (ne vom trezi curând vecini cu ruşii), să aibă o deschidere la Marea Neagră comparabilă cu a Turciei.

Ucraina nu întruneşte condiţiile de a fi primită în NATO. În mod inexplicabil, lui Putin i-a fost servit acest pretext convenabil de aliaţii înşişi. Pe de altă parte, măcar din raţiuni de temporizare, niciuna dintre aşa-numitele condiţii nu i-a fost luată (fie şi de formă) în seamă.

La câteva luni după ce fusese instalat în funcţie, preşedintele George Walker Bush, în primul său turneu peste Atlantic din iunie 2001, s-a întâlnit cu Putin în Slovenia, prilej pentru o exaltată, candidă declaraţie: "L-am privit în ochi. Mi s-a părut o persoană sinceră şi de încredere. Am avut un dialog foarte bun. Am reuşit să văd în sufletul lui". N-ar fi fost necesar să se ostenească să-i coboare în suflet. Referindu-se la NATO, Putin i s-a adresat foarte limpede: "Uite care-i treaba. [NATO] e o organizaţie militară. Se îndreaptă către graniţa noastră. Da, se îndreaptă către graniţa noastră. De ce?".

Cu opt ani mai devreme, în 1993, legendarul George Kennan, creierul strategiei americane privind Războiul Rece, avertizase: "Extinderea NATO va fi cea mai gravă eroare a politicii americane din întreaga eră postbelică. O asemenea decizie ar putea să instige tendinţele naţionaliste, antioccidentale şi militariste în opinia publică rusă, să aibă un efect negativ asupra dezvoltării democraţiei ruse, să readucă atmosfera Războiului Rece în relaţiile Est-Vest şi să impulsioneze politica externă rusă în direcţii de decizie care nu sunt pe placul nostru".

O următoare mişcare a diabolicului propagandist Vladimir Putin ar putea fi şantajarea europenilor cu decopertarea sarcofagului de la Cernobâl. (Util de reamintit, în Ucraina sunt 15 reactoare nucleare, dintre care două în sud, care asigură jumătate din necesarul de energie al ţării).

Retorsiunea soft, ca răspuns al eventualei deconectări a Rusiei de la sistemul Swift de plăţi interbancare, e deja pe ţeavă: v-aş da gaz, petrol, cărbune, cu dragă inimă, dar n-o să aveţi cum să-mi plătiţi, că doar n-o să-mi aruncaţi banii cu praştia.

Navigând între sinistrele comunicate de război, pe de o parte, şi declaraţiile exaltate ale aliaţilor despre "bravul popor ucrainean", pe de cealaltă, mi-am amintit o foarte veche vorbă de spirit: în război, primul sacrificat e adevărul.