COMENTARIU Lelia Munteanu: Un Pesah creştin

La noapte, după apariţia primelor trei stele pe cer, evreii vor prăznui Ajunul Pesah-ului, sărbătoare care semnifică eliberarea din robia Egiptului şi Exodul.

Pesah înseamnă "trecere" (pe deasupra), amintind trecerea Îngerului Morţii, peste casele locuite de evrei, înaintea celei de-a zecea plăgi trimise de Dumnezeu asupra egiptenilor.

"De fapt", spune Jacques Mordechai Attali ("Dictionnaire amoureux du Judaïsme"), "nu există un <Paşte evreiesc>, ci mai degrabă un <Pesah creştin>". Înclin să-i dau dreptate: Mântuitorul Hristos a luat cina de Pesah cu apostolii Săi, urmând ca a doua zi să fie El Însuşi jertfă pe altarul celui de-al Doilea Templu.

De ce e noaptea asta diferită de toate celelalte nopţi (Mah nishtanah, ha-laylah ha-zeh, mi-kol ha-leylot)? întreabă cântând copiii, la masa de Seder (prima din cele opt seri de Pesah). Conform obiceiului, cel mai mic dintre ei pune patru întrebări celui mai vârstnic membru al familiei.

Îl voi aştepta la noapte, alături de prietenii mei, pe Profetul Eliahu (Ilie), simbolul nădejdii în libertate, care va pătrunde pe poarta deschisă a casei şi va sorbi din paharul cu vin care îl aşteaptă...

Cei din The Maccabeats, grupul a cappella de evrei ortodocşi din New York, trec în revistă, în inconfundabilul lor stil parodic, toate ingredientele sărbătorii, câtând "Mah nishtanah" la pahare, matzah (azimă, pâine nedospită) şi ceaslov: