COMENTARIU Lelia Muntenau: Au uitat tocmai liderii evreilor ce înseamnă să fii refugiat?

Imagini greu de privit cu sugari adormiţi, care-ncotro, pe benzile de bagaje sau pur şi simplu pe jos.

Ca urmare, manifestaţiile anti-Putin din Israel s-au transformat în manifestaţii anti-Ayelet Shaked, ministru de Interne (fost ministru al Justiţiei), ea însăşi mamă a doi copii. Ca urmare, doamna care nu e prima oară când dă în gropi, a decis într-un târziu să transfere toate procedurile birocratice unui hotel din Tel Aviv, fost hotel pentru pozitivii de Covid. Deocamdată e neclar cum se vor desfăşura lucrurile acolo. 

Probabil că scandalul s-ar aplana, dacă Ayelet Shaked n-ar fi avut altă iniţiativă tâmpită, referitoare la primirea refugiaţilor ne-evrei: Israelul va admite până la 50.000 de refugiaţi neevrei. (Înţeleg că şi ungurii şi-au declarat limitele „ospitalităţii”). Ambasadorul Ucrainei în Israel a dat-o în judecată pe doamna ministru, pe motiv că decizia este ilegală, argumentând cu dreptul oricărui om la azil politic.

Cine sunt aceşti ucraineni care aleg Israelul, când au la dispoziţie Europa? Divorţaţi, în urma unor căsătorii mixte sau oameni care au acceptat cu bucurie invitaţia prietenilor evrei din copilărie de a-i găzdui până trece urgia.

Iată un singur exemplu, mediatizat pe Canal 12 (şi nu constituie o excepţie): printre cei ţinuţi pe aeroport, Oxana şi fetiţa ei de 3 ani, Daniela. Cele două trăiesc în Ucraina. Daniela are paşaport israelian. Oxana, nu. Tatăl, evreu israelian, bineînţeles că le-a invitat la el acasă, deşi nu e clar dacă au fost căsătoriţi vreodată. Cele două au fost ţinute ore în şir pe aeroport, până s-a terminat anchetarea mamei şi intervenţia Canal 12. Tatălui, care le aştepta, i s-a cerut o garanţie de 50.000 de shekeli (aproximativ 14.000 de euro), pe care n-a avut de unde s-o achite. I s-a propus să ia doar fetiţa, urmând ca mama ei să fie returnată nu ştie unde. Fetiţa, ca orice copil normal, a picat de oboseală pe o bandă de valize, îngrămădită lângă alţi refugiaţi de vârsta ei.

Şi azi dimineaţă, ca în fiecare zi, imaginile de groază de pe aeroport au fost reluate la televiziuni: sute (!) de oameni, majoritatea copii, răspândiţi ca un covor pe podelele aeroportului.

Nu numai că Israelul e dispus să primească doar 50.000 de neevrei, dar şi „ospitalitatea” se rezumă doar la viză de turist, nu la statut de refugiat. Nu asigurare medicală, nu educaţie pentru copii – nimic din toate astea.

Dacă mai ales acolo, pe Pământul Sfânt, liderii politici nu înţeleg ce înseamnă refugiat, mi-e teamă că lumea în care trăim are o problemă mai gravă decât războiul.