COMENTARIU Liviu Mihaiu: Je suis Cristi Puiu-film românesc cu injurături

Nu există satisfacţie mai mare şi reflex mai visceral la noi ca mâncatul de ...oameni vii.

Şi cum Cristi Puiu este şi el om viu, tot felul de biologi, pr-işti sau siktirişti de serviciu au tăbărât cu linşajul pe regizorul Cristi Puiu, care n-a vrut mască pe scenă în aer liber. Omul necontestând rolul medical al măştii… Ştiţi, genul ăla de români superiori înspăimântaţi de români inferiori, care au mâncat tot din farfurie pentru că le-a zis mama şi tata că vor creşte mari numai aşa. Şi cărora li s-a spus să fie tot timpul cuminţi ca să reuşească in viaţă. Pârâcioşi d-ăştia care făceau depresie când altul lua o notă mai mare. Ca Mândruţă, aşa..

Sincer, nici eu n-aş fi stat în aer liber 200 de minute on mask. Intru în alimentara cu mască, intru în avion cu mască, unde 180 de pasageri mănâncă fără mască. Mi-am făcut chiar şi testul ..

Daaaar, nu mă pot autotortura pentru că tot felul de psihodiriginţi şi ayatolahi de sistem fac gargară pe teve în mod superior, raţional şi, nu-i aşa,..ştiintific. De unde, până la urmă, s-a dedus, în bula urii conformiste, că omul face chiar şi filme proaste. Dar, nu-i aşa, ei, iacobinii de tip nou, n-au avut curaj să i-o spună în faţă până azi..

Eu dacă aş fi tot atât de arogant şi fiţos ca Puiu, aş refuza să mai port masca de român. Nu aş mai face filme în Ro. Nu (se ) merită.

Vorba aia celebră a lui Ţuţea: "La ce bun să faci 13 ani de închisoare pentru un popor de idioţi!?” Sau chiar filme artistice…pentru unii cărora le plac BD-urile cu miliţieni care prindeau bişniţari.

În concluzie:Viaţa e frumoasă. Nu a ta. A ta e de kkt. Dar în general, viaţa e frumoasă.