COMENTARIU Marius Oprea: AUR, sau tablagii?

Căci altfel rezultatele sînt cumva previzibile, la fel ca şi prezenţa la vot extrem de scăzută a românilor. De vină nu e vremea, de vină sînt vremurile.

Starea de apatie este generalizată - şi nu atît din cauza pandemiei, cît din cauza autosuficienţei politicienilor, în frunte cu primul dintre aceştia, preşedintele Klaus Iohannis. N-a mai ţinut nesfîrşita ciondăneală a ”dreptei” liberalo-useriste cu stînga pesedistă, alimentată constant de Klaus Iohannis, în plimbările pupitrului său din ultima lună. Nici placa obosită deja cu ”fără hoţie” a rechinilor mai tineri din USR-PLUS, partid prea apropiat de un personaj sulfuros ca Florian Coldea şi prea îndatorat (prin nepotism) unor foşti securişti aidoma lui Alexandru Iordache, întemeietorului de facto al PLUS, fostul anchetator al DSS din Calea Rahovei. Cu atît mai puţin au reuşit să mobilizeze electoratul politicienii desprinşi în aripioare din partidele mari. Şi niciun partid n-a venit cu ceva nou, în afara vechilor şi deja agasantelor promisiuni, repetate pînă la saţietate. Absenţa la vot n-a fost pur şi simplu absenţă, ci opţiune politică, românii spunînd ”NU” unei clase politice care a refuzat, de ani buni, să se reformeze.

Dar apatia nu salvează România. Pe acest fundal, ascensiunea unui partid care nu-şi cenzurează din ”corectitudine politică” cele patru principii (valori proclamate) ale sale, care sînt ”familia tradiţională” (Claudiu Târziu şi Sorin Lavric au făcut parte din ”Coaliţia pentru familie”), ”naţiunea”, ”credinţa creştină” şi ”libertatea” nu are de ce să mai mire. În raport cu celelalte, în această campanie electorală a fost singura formaţiune care a propus un mesaj nou, chiar dacă este, pe alocuri şi prin personaje, o calchiere a fostului Partid România Mare.

Există semne în acest sens. Primul pe listă la Camera Deputaţior în judeţul Argeş e generalul Mircea Chelaru, fost membru de vază în PRM. El a fost trecut în rezervă, aproape forţat, în urma participării sale în uniformă în vara anului 2001, la comemorarea şi ridicarea unui bust al mareşalului Ion Antonescu.

Mult mai periculoasă mi se pare apropierea de personaje precum Francisc Tobă, care era cît pe ce să fie condamnat într-un dosar pentru atrocităţile săvîrşite de armată la Sibiu, alături de vestitul colonel Dragomir. Fost inginer militar la o fabrică de armament de la Mîrşa în decembrie 1989, el are pe conştiinţă mai multe vieţi omeneşti. După 1989, în urma legăturilor sale cu structurile de informaţii militare de dinainte şi de după 1989, colonelul Tobă a ajuns administrator al Fabricii Nitramonia din Făgăraş, pe care a pus-o pe butuci şi a falimentat-o în timp record, deşi era singura fabrică de explozibili din România.

Şi poate că nu e singurul, poate că pe listele lor depuse la Biroul Electoral Central sînt mai mulţi asemenea oameni, care au legături strînse, prea strînse cu trecutul comunist, au multe ”schetele în dulap”, ori sînt pur şi simplu rezervişti din ”servicii”, care au moştenit educaţia naţional-comunistă. Rămîne de văzut.

Conducerea partidului propune un mesaj succint, clar şi răspicat, începînd cu cel de strîngere de fonduri, prin donaţii: ”leul vostru contează mai mult decît milionul lor”. Cei doi co-preşedinţi ai AUR sînt George Simion şi Claudiu Târziu, iar preşedintele Senatului partidului este Sorin Lavric.

George Simion este (mai degrabă, se vrea a fi) tipul ”activistului de stradă”, dar fără charisma, discursul şi cultura cerute de un asemenea portret. Ieşirile lui împotriva restricţiilor Covid-19 sînt mai degrabă îngrijorătoare şi aparenţa este una a unui om cam lipsit de echilibrul necesar unei politici serioase. E un fel de Cosette Chichirău, cu discurs patriotic.

În schimb, celălalt co-preşedinte, Claudiu Târziu a fost jurnalist şi animatorul unor publicaţii apropiate Bisericii Ortodoxe, iar Sorin Lavric este un cunoscut eseist, prin pledoariile sale în favoarea unui neo-conservatorism. Dacă ultimii doi, care după ştiinţa mea n-au făcut politică pînă acum şi a căror activitate şi ”scriitură” le-am urmărit, vor avea cîştig de cauză, atunci AUR poate ar putea avea viitor, ca partid parlamentar. Dacă filiaţia ”peremistă” va fi aceea care va cîştiga alături de oameni precum co-preşedintele George Simion, iar domnii Târziu şi Lavric nu sînt decît de faţadă acolo, atunci această ”surpriză”, nu va fi decît o ciorbă reîncălzită, dovedindu-se o fabricaţie securistă, aidoma defunctului partid condus de Corneliu Vadim Tudor.  Şi sub aur se vor vedea curînd tablele de pe epoleţi.