COMENTARIU Marius Oprea / Avem un guvern. Cum procedăm?

Situaţia în care ţara a fost lăsată de ”reformatorul” reformat Cîţu e jalnică. Acesta a luat la ultima rectificare bugetară bani de la Ministerul Muncii pentru o mită electorală, care într-o ţară normală ar fi fost cercetară de procuri, începînd de a doua zi. A plătit din ”fondul de rezervă al primului ministru” cei trei miliarde transferaţi de la pensiile de stat la primarii liberali, care l-au susţinut să cîştige puterea în PNL. O putere care acum nu-i mai foloseşte la nimic, dar gaura a rămas.

Şi nu e numai asta: acum se vorbeşte de alte găuri, şi-n alte zone ale bugetului, care trebuie umplute urgent, de circa 7 miliarde de lei. Un miliard şi jumătate de euro, ”sifonaţi” cumva. Pierduţi pe drum. Bani care trebuie recuperaţi prin a-i lua, de pe unde se mai găseşte. Pe unde au mai rămas, necheltuiţi. Numai că nu va ajunge, ceea ce a rămas. La investiţii şi fonduri europene, cît şi la transporturi au rămas necheltuiţi cam un miliard de lei. E prea puţin. Aşa încît, în opinia mea, vom asista la o ”rectificare bugetară” bazată, din nou, pe împrumuturi externe, făcute cumva, cît mai departe de ochii noştri. Cam încă două miliarde de euro, care se vor adăuga celor opt, luate şi risipite de Cîţu, în zece luni – nimeni nu ştie pe ce.

Problema noului guvern e că moşteneşte un faliment generalizat, lăsat de Florin Cîţu, care n-a făcut altceva decît favoruri pe banii statului, pentru viitorul lui politic. Un faliment pe care nici măcar nu-l pot declara, pentru că nu intră în logica politică – la guvernare e chiar partidul condus de fostul premier, care a dat şi noul prim-ministru. Nu mai merge să dai cu pietre, în ce a fost înainte. Şi problema e că din mult-lăudatul PNRR nu se pot plăti nici pensii, nici salarii, nici gaz. Bani n-au venit de la Bruxelles, pentru că nu există încă niciun proiect.

Şi nu e numai gaura din pensii: se mai adaugă la ea şi problema stocurilor de gaze naturale, a acoperirii plafonării preţurilor la energie şi a punerii în aplicare a Legii consumatorului vulnerabil. La începutul lunii septembrie, Vasile Cârstea, directorul general al Depogaz, cea mai mare companie din ţară de depozitare a gazelor naturale, afirma că stăm bine: ”pînă acum avem înmagazinate 1,7 miliarde mc de gaze naturale” şi, spunea el, vor ajunge la 2 miliarde. Dar n-au mai ajuns: din cauza politicii Gazprom, care a închis iar robinetul, din cauza scumpirilor şi din cauza intervenţiei Parlamentului, care prin cele două legi, de plafonare a tarifelor şi a ”consumatorului vulnerabil”, a ”pasat” problema limitării tarifelor la firmele de livrare a gazelor, care se tem că statul nu le va da banii din compensarea preţurilor, la timp. Mai ales că Guvernul n-a făcut nimic: nu s-au stabilit nici măcar normele de aplicare ale celor două legi. Aşa că e un blocaj general, în privinţa stocurilor de energie.

Nu sînt bani, dar prostie avem destulă. Se ştie, statul e cel mai rău platnic, iar statul român e cel mai rău din toate – la noi, s-au şi făcut cîteva dosare penale unor demnitari, care au luat mită numai ca să plătească banii la timp, pentru contracte de lucrări efectuale. Aşa că, deşi Virgil Popescu, ministrul Energiei dă declaraţii liniştitoare într-una, că totul e în regulă şi merge uns, nimeni nu s-a mai agajat să cumpere gaz, mai ales că preţurile au crescut într-una. Nimeni nu riscă, să ”crediteze” de fapt mascat statul. Firmele furnizoare s-au oprit, ori s-au retras de tot de pe piaţă, criza a continuat. În timp ce la Ministerul Energiei şi în toată România s-a ars gazul, pînă la reducerea drastică a stocului: din date făcute publice azi, mai există depozitaţi în România circa 500 milioane de metri cubi de gaz. E mai mult decît puţin – cu îngăduinţă, dacă vremea ţine cu noi, ne ajunge pînă-n sărbători. Poate nici atît. Şi pentru refacerea stocurilor de iarnă, alţi bani, altă distracţie. În plus, trebuie construit de la zero circuitul financiar al compensărilor, între stat şi furnizorii de energie. Îl vedeţi pe Virgil Popescu, omul lui Iohannis, în stare de aşa ceva?

Întrebarea esenţială e cum se va descurca generalul Ciucă, mai degrabă deprins cu comenzi de asalt şi încercuire a inamicului, decît cu a înnoda ce-a deznodat Cîţu, adică băierile guvernului, de unde a luat tot. Acum, noul executiv scutură sacul gol şi, în curînd, ne vor anunţa că e gol. Dar mai cu jumătate de gură – e pentru prima oară în istoria guvernelor din România, cînd nu mai pot cînta aria ”dezastruoasei moşteniri”.

Mai e şi pandemia... cîte nu mai sînt! ”Avem un guvern. Cum procedăm?”, pare a se întreba primul ministru. Pentru generalul Nicolae Ciucă, ţara e un cîmp strategic, pentru care nu are manual.