COMENTARIU Marius Oprea: C.T. Popescu, Hodor şi USR-ul, cei mai buni agenţi electorali ai PSD

Astăzi se împinesc cinci ani de la tragedia de la ”Colectiv”. Vor avea ”useriştii” tupeul să meargă să aprindă lumînări în amitirea victimelor, cînd consilierii lor aleşi la Braşov au refuzat să jure pe Biblie? De ce nu? Pînă şi Ion Iliescu şi-a făcut cruce. Electoral, cu gura pungă, dar şi-a făcut.

Acum lucrurile s-au răsturnat – ”trendul” într-o anumită zonă politică este să nu-ţi mai faci cruce şi să afişezi ostentativ ateismul. Sînt braşovean, dar locuiesc mai mult în Bucureşti. Mi-am păstrat buletinul de Braşov, dar mă întreb acum dacă mai pot să fiu cetăţean al unui oraş în care diriguitorii săi au ales să dea la o parte Biblia, atunci cînd au jurat.

USR - PLUS şi-a afişat, astfel, programul său electoral: ateismul, o lume în care cele Zece Porunci, care ghidează de fapt umanitatea şi stau la temelia bunului simţ ale unei societăţi sînt zero, nu înseamnă nimic. Vîrfurile de atac mediatic ale acestei echipe, popularizatorii ideologiei ei, un jurnalist care şi-a făcut un nume prin impetuozitatea lui şi un istoric, au reuşit o mare performanţă: trezesc electoratul din amorţire. Trezesc şi Biserica (şi nu mă refer aici doar la Biserica Ortodoxă) dintr-un ”non-combat” social-politic, pe ideea că Biserica nu comunică, ci ea are doar rolul de a mărturisi credinţa.

Acum însă, cînd au fost atacaţi la baionetă atît Patriarhul Daniel, cît şi monseniorul Robu, cînd ”useriştii” (zic aşa, de-acum înainte ”alianţei USR-PLUS”) au arătat public că sfidează pînă şi simplul gest de a jura pe Biblie, jignind sentimentele unora dintre alegătorii lor (care nu sînt toţi atei, ca ei – mă gîndesc, de pildă, măcar la părinţii şi bunicii lor), s-au împărţit apele.

Cei care mergem la Biserică sîntem ”vite”. Patriarhul şi Monseniorul Robu sînt doar nişte nenorociţi de turnători. Useriştii spurcă Biserica de vreo trei-patru ani, pe tonuri mai acide sau mai molcome, dar o înjură într-una, într-o ”competiţie internă”, pînă cînd s-a ajuns la numitorul comun / practică de partid de a nu se jura pe Biblie. Nu ştiu de unde le-a venit ideea asta, dar e una strălucită pentru o echipă de strategie politică, precum cea a cuplului Dâncu – Guşă de la PSD. Dacă era ceva care să-i scoată din amorţeală pe credincioşi şi să-i îndemne la vot, dar nu numai pe ei, ci şi pe cei care chiar dacă nu merg la biserică măcar trăiesc cu frica de Dumnezeu, sporită acum la vreme de pandemie, ei bine, au reuşit întîmplările din ultimele zile.

Atacurile imunde la adresa Bisericii şi gesturile de sfidare, de secularizare ”de sus în jos” a electoratului făcute de useriştii braşoveni nu sînt decît declicul care duce la o pierdere masivă de electorat a alianţei USR-PLUS. Încă două-trei ieşiri de acest gen, încă o postare a lui Caramitru-junior sau a acelui lider userist de la Cluj, care spunea că, dacă ar fi după el, ar da foc de Crăciun bisericilor, cu tot cu credincioşi în ele, şi ”alianţa” se va răspîndi ca un fum, aşa cum a dispărut şi o alta cu un nume similar, Alianţa pentru România a lui Teodor Meleşcanu, spulberată de lipsa de încerdere a electoratului, care a descoperit brusc că liderul partidului a minţit, cînd cu afacerea ”Firul Roşu”. Atît, şi a fost de ajuns.

Acum, dacă mai era nevoie de ceva să trezească electoratul la realitate, acest fapt s-a consumat. Şi, aşa cum văd că se vor derula lucrurile, ”useriştii” vor merge înainte cu cerbicie, pentru că nu sînt în stare să dea înapoi şi să-şi recunoască prostia, de a sfida credinţa majorităţii românilor în Dumnezeu şi, mai mult de atît, de a-şi bate joc de credinţa lor ”on-line” şi ”all time”. Ei îşi sabotează, pur şi simplu, şansele electoale.

De ce cred asta? Acum, în timpul pandemiei de Covid-19 încrederea în Biserică este într-o creştere constantă – a crescut cu aproape zece procente faţă de 2019. De la 55 de procente la finele anului trecut, a urcat la 61% în aprilie şi la 66,1% în iunie. În august, cînd agenţia DC News a făcut propriul sondaj de opinie, Biserica îşi păstra locul în ”topul” încrederii în instituţii, fiind pe locul doi, după armată. Pe ultimul loc în acest sondaj erau partidele politice, cu 11 procente, pe penultimul guvernul, cu 14 procente şi nu foarte departe de această coadă a clasamentului se afla Klaus Iohannis, cu numai 26 de procente de încredere din partea românilor. De unde, în urmă cu cinci ani, preşedintele. alături de pomiperi, în contextul dezastrului de la ”Colectiv”, conducea în topul încrederii, devansîndu-l şi pe Regele Mihai.

Acele vremuri sînt departe. Acum, aroganţa lui Klaus Iohannis, care nu discută ”măsurile anti-Covid” decît cu miniştrii şi ”specialiştii” (aceştia fiind doar Raed Arafat, căci Rafila şi Ciocâlteu au plecat la PSD) şi apoi ni le comunică doar, la ceas de seară este, cum se vede, decontată. Nu se uită nici faptul că l-a certat pe ministrul Vela, care a încercat, de Paşti, să ajute Biserica şi credincioşii săi, să aibă lumina învierii. Se adaugă într-o campanie electorală sinucigaşă, prin atitudinea de sfidare şi batjocură faţă de Biserică, colegii ”userişti” din dreapta politică, reprezentaţi ”cu cinste” de istoricul Hodor. (În apărarea căruia, cu un an în urmă, cînd cu declaraţiile despre ”căcaţii” de deţinuţi politici de la Piteşti, alături de colega de USR Germina Nagîţ, lui Mădălin Hodor i-a sărit în ajutor şi Alexandra Toader, pe care Iohannis o trimisese să-l reprezinte la CNSAS).

Nimic nu se uită, totul se plăteşte. Cot la cot, toţi aceşti oameni, instituţii şi partide silesc electoratul, din păcate, să opteze mai degrabă pentru crucea fariseică a lui Iliescu, decît pentru scuipatul pe cruce al dreptei.