COMENTARIU Marius Oprea / Ciolacu şi Iohannis: cel blînd şi cel absent.

E absent. E întodeauna, cînd e nevoie, altundeva; numai în fruntea ţării, nu. Cine îi atribuie un ”plan ascuns”, prin care a adus PSD la putere, e prea fascinat de teoriile conspiraţiei. Subiectul e prea infatuat şi mărginit, pentru aşa ceva. Dacă Iohannis a făcut-o totuşi, a fost că pur şi simplu i-a fost frică de suspendare, de faptul că nu va primi şi anul acesta, cadou de sărbători, un frumos costum de schi, cumpărat din fonduri operative ale serviciilor, ori că-şi va pierde protecţia băieţilor de la SPP ai lui Pahonţu, limuzinele, avioanele, toată faţada Cotroceniului. Că morga lui, cu care a venit în dotare de la Sibiu, va rămîne o formă fără fond. Că-şi va mai plimba papionul doar pe Podul Mincinoşilor, din oraş.

În Constituţia pe care a Iohannis a jurat la învestitură, scrie între altele la articolul 54 că ”fidelitatea faţă de ţară este sacră”, articol pe care preşedintele îl încalcă de cîte ori poate, din lene şi sfidare. A făcut-o şi ieri. Personal, îmi propusesem să nu mai scriu despre Klaus Iohannis. În primul rînd, risc să devin redundant, pentru că toată lumea ştie ce descriu şi eu. Şi nici n-am să o mai fac eu, am să-l las pe un deputat PSD, Radu Cristescu.

Acesta scrie pe Facebook despre absenţa preşedintelui României la şedinţa solemnă a Parlamentului, de aniversare a trei decenii de la adoptarea Constituţiei (cum a făcut-o şi la şedinţa ţinută cu ocazia Zilei Naţionale), că ”nesimţitul de la Cotroceni face iar preş din Constituţie. De Ziua Naţională a României, odihnitul nr. 1 al ţării, Klaus Werner Johannis, a arătat cât dispreţ are pentru ţara şi poporul pe care le conduce, absentând de la şedinţa solemnă a Parlamentului. Astăzi, la 30 de ani de la adoptarea Constituţiei României, acelaşi nesimţit cu papion a absentat iar de la şedinţa Parlamentului, arătând din nou că nu are niciun respect pentru legea fundamentală a ţării, cu care s-a şters pe picioare ani la rând, ca un ghiolban plin de noroi, intrat în altarul catedralei naţionale”. În rest nu mai reproduc, e prea de tot.

La polul opus faţă de această duritate a unui parlamentar PSD se află preşedintele partidului, Marcel Ciolacu. Recent, i s-a reproşat chiar, amical, această blîndeţe, la o emisiune de televiziune. A fost întrebat de ”parteneriatul” cu Iohannis, pe care pare de fiecare dată că-l iartă, că-l menajează, că nu-l atacă, aşa cum o fac colegii săi.  Ciolacu a ţinut să puncteze că „eu nu am un parteneriat cu Iohannis. Mi-e greu să am un parteneriat politic. Avem în acest moment discuţii instituţionale… S-au făcut mari greşeli. Implicarea sa în politică, şi nu voalată… Să transmiţi şi să împarţi lumea în răi şi buni, în galbeni şi răi, ciumaţi şi neciumaţi, toate acestea la un moment dat le plăteşti”. Apoi a adăugat: „Sper că vom intra cu toţii într-o normalitate, că preşedintele României va demonstra că poate fi preşedintele tuturor românilor”. Mie mi se pare că aceste cuvinte sînt un avertisment serios, chiar dacă sînt rostite de preşedintele PSD cu tonul său blînd, de negustor din Buzău.

Dar sînt sigur că, aşa cum a adus PSD-ul la 40%, părînd că nu face nimic, deci nici greşeli, Marcel Ciolacu îşi joacă perfect rolul. El reprezintă Partidul, nu poate să scrie pe Facebook despre preşedintele Iohannis că e ”mălai-mare cu sacou de chelner”, cum o face în schimb deputatul PSD Cristescu. Radu Cristescu e deputat în acelaşi partid, condus de Ciolacu, în care disciplina internă a fost şi a rămas, de la PCR încoace, regula de bază. E un partid în care n-au existat dizidenţe, ci doar excluderi. Şi unde nimeni nu declară sau scrie ceva aşa, ca din întîmplare. O face pentru că acesta e rolul său, misiunea sa în partid, de la partid.

Aşa că, din cele două afirmaţii, a blîndului preşedinte Ciolacu şi a deputatului Cristescu din armia PSD, eu înţeleg un singur lucru. Că preşedintele Ioahnnis e într-un şah total. Că PNL-ul e aflat la guvernare, ca să se afle în treabă şi să-i asigure majoritatea PSD-ului, şi nu invers. Că, atunci cînd va fi cazul, din raţiuni electorale (şi va fi, spre apropierea alegerilor din 2024), Marcel Ciolacu îi poate da şi mat lui Iohannis, nelăsîndu-şi să-şi încheie mandatul, dacă se va socoti că e un avantaj politic în această mişcare. Cu vocea lui blîndă şi ridicînd din umeri, că ”aceasta a fost decizia partidului”, probabil cel mai abil politician de pe scena politică actuală îi va da un brînci marelui absent – aşa, ca să aducă PSD-ul lejer, la 50%.

Numai un Ion Iliescu le mai lipseşte.