COMENTARIU Marius Oprea / Comitetul interministerial pentru ca să plouă

N-au fost puţine, aceste comitete, în istoria recentă a României. De pe urma lor, nu s-a putut consemna nimic, pentru că ele însele n-au dat niciun rezultat: ce poate face un astfel de comitet, un fel de ”mini-guvern” în formulă restrînsă, dar cu abilitatea doar de a face propuneri, nu şi de a lua hotărîri? Poate să se adune pentru a linişti populaţia: iată, se face ceva. De plouă prea mult, de plouă prea puţin, de se întîmplă vreun incident îngrozitor, sau are loc vreo criză care ţine mai mult decît se cuvine prima pagină a ziarelor, pac - comitetul! 

În stilul său bolovănos de a vorbi, pe care nici ministrul Daea, membru de vază al noului comitet nu-l face de rîs, premierul Ciucă l-ar fi putut numi ”Comitetul Interministerial care Nu Plouă”. Oricum, primul ministru ne-a lămurit că nu e vorba nici de aducerea Înaltului Teodosie la Palatul Victoria, nici de şamani şi de nimic altceva, cît de cît spectaculos. Ce ne spune Ciucă era oricum vădit - că, în faţa naturii, nu poţi face mare lucru. Dar el ne spune asta într-o notă pozitivă, arătînd spre secetă ca spre un accident, care poate fi corectat: ”Este necesar să intervenim rapid, cu toate resursele pe care le avem, naţionale şi europene, pentru a proteja agricultura noastră şi fermierii români. Vom continua să investim şi să modernizăm agricultura, pentru a micşora dependenţa de situaţia meteorologică”. E ca şi cum seceta ar fi provocată de Putin, e ca gazul rusesc, de care trebuie acum să ne ferim şi să devenim ”independenţi” de el.

Şi, în fine, Ciucă pune şi degetul pe rană: ”Punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii este principala noastră prioritate. Toată reţeaua de canale magistrale ale statului trebuie revitalizată şi extinsă, pentru a putea aduce apa şi în sectoarele secundare ale fermierilor. Măsurile pe care le vom implementa pe ariile afectate de secetă se vor baza pe propunerile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar toate ministerele de linie şi autorităţile responsabile vor contribui la combaterea efectelor generate de această secetă care afectează deja o mare parte din Europa". Aferim! Numai că nici nu vor începe studiile de fezabilitate, pînă cînd va începe şi toamna, şi sezonul ploilor. Şi nimeni nu va mai vorbi despre irigaţii, pentru că între timp - cu siguranţă - se va ivi o altă criză. Şi un alt ”Comitet interministerial”.

”Ca obiectiv pe termen scurt şi mediu, Comitetul îşi propune să implementeze măsurile necesare pentru creşterea capacităţii de industrializare a producţiei agricole primare şi valorificarea acesteia”, ne mai vorbeşte aceeaşi limbă de lemn, şlefuită cazon. Care măsuri, cînd nu mai avem fabrici de ulei şi una din ultimele fabrici de zahăr, cea de la Luduş, s-a închis şi ea, cînd mai nimic, în afară de lapte, ceva făină şi puţin mălai, nu se mai procesează în România? Cînd aproape toate fabricile de conserve, atît de legume, cît şi de altele (cea de peşte, celebră, de la Tulcea a dispărut printre primele) au fost ”privatizate prin metoda MEBO”, cele mai multe prin anii '90, iar cele care n-au fost închise atunci, au fost închise la solicitarea Comisiei Europene, pentru a asigura dependenţa noastră aproape totală de importurile alimentare din UE. Acum, un ”Comitet interministerial” nu poate nici măcar să constate acest dezastru, darămite să-i aducă vreo corectură.  

Ceea ce-i interesa de fapt pe ţărani (sau ”fermieri”, cum se numesc acum) în tot acest circ, e cuprins într-un singur paragraf, aşezat şi el într-o perfectă limbă de lemn: ”asigurarea la timp a subvenţiilor şi fondurilor alocate din bugetul Uniunii Europene şi de la bugetul de stat, pentru desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor agricole”. Aceste ”bune condiţii”, care nu sînt de fapt deloc bune în acest an secetos, dar nici apocaliptice, se rezumă la un singur cuvînt: bani. Se spune, într-un torent inutil de cuvinte, că pînă la urmă agricultorii vor primi bani, care să-i ajute ca, după ce salvează ce mai e de salvat din culturile compromise, să asigure semănarea pămîntului pentru la anul. Asta, fireşte, se putea face printr-o simplă hotărîre de guvern, la propunerea ministrului agriculturii, contrasemnată de primul ministru.

Dar atunci, cum s-ar mai fi întîlnit, la un loc, ”specialiştii” din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerul Energiei, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului? Bănuiesc că vor asculta cu toţii, după ce va pleca de la şedinţă premierul Ciucă, adîncile cugetări ale ministrului Daea, în legătură cu ploaia, în vreme ce reprezentanţii de la Interne şi Turism se vor întreba, ca şi noi, ce caută ei acolo, mai ales că - din zel şi pentru a fi ”alături de fermieri” - domnul Daea va dispune închiderea aerului condiţionat?

Nu ne vom face bine deloc, prea curînd. Adică, pînă cînd nu vom renunţa la asemenea ”Comitete” şi ţara asta va avea, în fruntea ei, oameni care să aibă curajul asumării unor decizii, cît şi al răspunderii pentru ele. Pînă atunci,  nu ne rămîne decît să constatăm că singura noastră şansă e tot voia Domnului, pe care o mai poate îndupleca doar Înaltul Teodosie şi umblatul lui cu icoanele pe cîmp.