COMENTARIU Marius Oprea | Cum ar fi arătat România, cu Ceauşescu în viaţă

Puţină lume mai ştie astăzi, dar Nicolae Ceauşescu pregătise un document programatic la ultimul congres, cel de-al XIV-lea, care trasa liniile directoare ale evoluţiei construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pînă în anul 2020. Nu e glumă. Broşura, adoptată, a devenit lege pentru toţi membrii de partid. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă Ceauşescu n-ar fi murit, şi prevederile ei ar fi fost puse în practică. Mă întreb, de asemenea, cu Ceauşescu mort, cît din programul său n-a fost coafat puţin într-un limbaj mai trendy, pentru a fi folosit astăzi, în arsenalul de proiecte de guvernare, ale partidelor de la noi.

Nu ştiu cît anume din himerele unui dictator mai trăiesc după moartea sa. Am fost astă vară, condus de părintele Andrei, stareţul de la mînăstirea Dervent într-o excursie de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră. E cert, lucrarea nu se poate întreţine din navigaţie. Ecluzările costă foarte mult şi barjele cu mărfuri aleg să meargă pe calea tradiţională, mai lungă, dar şi netaxată - şi-or fi făcut oamenii calculele, cu combustibilul în plus la consum, faţă de ecluzări şi au decis cum e mai ieftin pentru ei şi astfel Canalul Dunăre-Marea Neagră, lărgit şi ajuns conetctat cu Bucureştiul, dacă Ceauşescu ar mai trăi, nu ar fi populat decît de barje româneşti, care ar căra produse de colo-colo: plăcinte dobrogene la Buzău şi covrigi de Buzău la Constanţa. Şi aşa mai departe. Dar, pentru a-şi scoate totuşi banii pe investiţie, autoritatea care administrează Canalul ar fi făcut un studiu, aprobat apoi la nivel superior de partid, pentru aclimatizarea nisertrului de-a lungul Canalului.

Am fi avut cele mai mari crescătorii de nisetru din lume şi am fi ocupat probabil locul doi, după Beluga de pe Volga, la producţia mondială de icre negre.

La fel s-ar fi întîmplat cu tractoarele. Producţia tot mai mare de tractoare, dar pe care nimeni nu le cumpără ”la extern” pentru că se strică prea des şi numai românii ştiu să le repare cu o bucată de sîrmă, ne-ar fi transformat într-o naţiune de tractorişti transhumanţi, pe care statul român îi poate închiria, în regie, om / tractor /oră celorlalte naţiuni europene, orientale şi chiar africane, care ar prefera să le fie arate cîmpurile de români, că e mai ieftin. S-ar fi inventat viza specială de tractorist, iar fuga în străinătate cu tot cu tractor ar fi fost considerată o deturnare de tractor şi respectivului energicul nostru ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu i-ar cere repatrierea înapoi în România, ca terorist. Dealtfel, puţini s-ar încumeta la un asemenea pas, ştiind că în ţară soţia ar fi condamnată la înaltă trădare prin omisiune de denunţ şi ar risca 20 de ani de închisoare, iar copiii ar fi daţi la orfelinat.

La fel s-ar fi procedat cu camioanele noastre, care se strică şi ele des, poate nu aşa de des ca la tractoare, dar se repară la fel de repede – şi la ele, orice se poate lega cu o bucată de sîrmă. 

Tocmai de aceea, epicentrul economiei româneşti se va fi mutat la Industria Sîrmei din Cîmpia Turzii, întreprindere care ar fi fost socotită de importanţă strategică. Dar ea a fost falimentată, după moartea lui Ceauşescu, printre primele - şi de aici s-au prăbuşit în lanţ toate întreprinderile mari constructoare de maşini din România. Aşa ceva nu s-ar fi petrecut, dacă Ceauşescu trăia: şoferii români ar fi devenit cărăuşii Europei Unite, învingînd, la preţ de dumping, orice companie de transport, prin aceeaşi metodă a ”legării” şoferului de camionul său, ca în evul mediu. Mijlocul de producţie ar fi fost cel ce dictează şi dispune de factorul uman –aceasta ar fi fost suprema descoperire, noua cale pe care măreţul nostru conducător ar fi găsit-o, pentru a ridica pe noi culmi constrirea socialismului la sate şi oraşe în România socialistă.

În fiecare orăşel mai răsărit ar fi existat blocuri cu apartamente înalte de 2,20 (înălţimea optimă stabilită la ultimul Congres a unei locuinţe, care ar fi făcut ca la un bloc tradiţional cu patru etaje să se mai poată adăuga încă unul, iar cele cu 10 să aibă deja 12, plus o terasă – uscătorie de rufe pe acoperiş. În fiecare centru orăşenesc şi municipiu ar fi existat o cantină-tip ”Gopodina”, de unde oamenii muncii să-şi poată cumpăra meniul zilei, la un preţ modic. Numărul de calorii asigurat de acestea, ştiinţific, în funcţie de categoria de muncă prestată, ar fi dus la eradicarea diabetului şi la împuţinarea drastică a numărului celor bolnavi de hipertensiune arterială. Graşii din România s-ar fi numărat pe degete, ar fi fost aduşi la şedinţe de partid şi prezentaţi tututror ca reminiscenţe ale unui trecut îndepărtat, cînd în apartamente, destinate exclusiv odihnei şi relaxării, mai existau şi bucătării.

Viaţa ar fi curs liniştit, de la servici la cantină, apoi acasă, apoi la servici, duminică la cinema, unde rulează, la matineu Veronica, iar de la prînz pînă seara la 6 (ultimul spectacol, pentru că un om al muncii trebuie să fie în pat la ora 22) filmul ”Atunci i-am condamnat pe toţi la viaţă”, despre noul produs Gerovital al Anei Aslan, care asigură românilor cea mai mare speranţă de viaţă din lume.

S-ar mai fi vorbit, ca întodeauna, pe la colţuri, dar cu teamă, pentru că Securitatea, condusă de Dacian Cioloş nu iartă, despre noua ispravă a amiralului Traian Băsescu, care şi-a autoincendiat vasul Biruinţa XIV în rada portului Marsilia, pentru ca inspectorii vamali francezi să nu-i găsească încărcătura de tancuri destinate insurgenţilor comunişti din Liberia, camuflată ca balast la coca, după o perdea de pietriş.

De asemenea, copiii ar fi învăţat cuminţi, de acasă, de pe computerele cu autoalimentare (dinam, acţionat de manivelă, invenţie 100% românească), prin internetul furnizat României de satelitul nostru Coandă II (Coandă I e cel meteorologic), după programa care a fost pusă la punct de ministrul educaţiei socialiste, tovarăşul Klaus Iohannis şi care începe, ca întodeauna, cu regulile de igienă, care îi feresc pe români de pandemia Covid-19, ca şi injecţiile săptămînale cu Polidin modificat, de ultimă generaţie, produs la Insitutul Cantacuzino. Habar n-am fi avut că de Covid se şi moare, iar dacă s-ar fi aflat că cineva totuşi a murit din asta, e sigur vorba de cineva care nu şi-a făcut polidinul la timp.

Am fi fost deja de prin 2014 prima naţiune vegană, prin introducerea la cantinele-restaurant din toate oraşele ţării a cărnii artificiale, inventată în laboratoarele ICECHIM de către tovarăşa academician, savant de renume mondial Elena Ceauşescu şi prima naţiune care a găsit echilibrul optim în hrana zilnică între grăsimile vegetale şi glucide, astfel încît necesarul optim de maxim 3.200 de calorii să fie furnizat la fiecare masă de o proporţie de 1/3 produse naturale la 2/3 produse de sinteză, din înlocuitori (de cafea, de ceapă, de usturoi ş.a.), obţinute de asemenea în laborator.

Produsele noatre agricole exclusiv bio ar fi destinate exportului. România ar fi ajuns ţara cu cel mai mare excedent valutar din lume pe cap de locuitor şi nivelul de trai cel mai scăzut. Dar am fi trăit, din nefericire, foarte mult – cu o alimentaţie raţională şi cu tratamentele Anei Aslan.

Cu toţii am fi aşteptat ca la acest Crăciun să ni se ofere raţia de banană şi portocală şi, mai ales, am fi aşteptat ca în ianuarie, pe 26, să ni se ofere, de ziua preşedintelui Nicolae Ceauşescu, cînd acesta ar fi împlinit vîrsta de 103 ani, raţia de carne naturală în hrana de la cantină, cum se va întîmpla şi la cel de-al XXI-lea Congres al Partidului din 2023, cînd toată lumea speră că se va da şi salam cu soia, cum s-a dat şi la Congresul XX. Avea şi carne, jumate-jumate.

Pînă atunci, mai e o speranţă să primim ceva: se inaugurează Casa Poporului de la Mizil, cea de-a o mia Casă a Poporului din ţară, destinată şedinţelor activului de partid din localitate şi, cu această ocazie, se pare că fruntaşii în producţie cu mai mult de patru copii se pot înscrie pe liste, pentru a putea cumpăra o saltea Relaxa.