COMENTARIU Marius Oprea | Daţi-mi voie să vă întreb, domnule preşedinte: de ce ne-aţi furat Paştele anul trecut?

Oricum am sta, dacă judecăm drept lucrurile, interdicţiile nu doar că par, dar au fost luate, de multe ori, fără nicio logică. Primul caz de Covid 19  a fost confirmat pe teritoriul României pe 26 februarie - un bărbat de 20 de ani din judeţul Gorj, care a intrat în contact cu un italian, diagnosticat cu boala. Apoi, în scurtă vreme a început nebunia ”izoletelor”, de care astăzi pare că nu-şi mai aduce nimeni aminte. Trebuia însă să fim speriaţi. Şi am fost.

Nimeni, dar nimeni nu şi-a pus problema, la nivelul autorităţilor, că măsurile ar putea fi disproporţionate. Boala oricum şi-a făcut de cap, sfidînd toate stările de urgenţă şi alertă, ca şi toate apelurile prezidenţiale, la spălatul pe mîini. Să ne spălăm pe mîini, că poate se transmite la creier. Şi, într-un fel, s-a transmis. Aşa că am avut anul trecut un Paşte pe care am vrea să-l uităm, cu toţii. Unii, pentru că au fost prea proşti, alţii că au fost prea docili.

Dar istoria nu va uita cifrele. De Paşti, anul trecut, s-au înregistrat 245 de cazuri de Covid, dintre care 93 numai în focarul de la Suceava. De Paşti, anul acesta am avut înregistrate 1.307 noi îmbolnăviri de Covid-19. Sînt datele oficiale ale grupului de ”comunicare strategică”. Cu toate acestea, anul acesta am putut merge la biserică, dar anul trecut am sărbătorit Paştele închişi în case.

Preşedintele României Klaus Iohannis semnase luni, 16 martie 2020, decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pentru 30 de zile. Apoi starea de urgenţă a devenit stare de alertă. În 19 aprilie, cînd creştinii ortodocşi au sărbătorit anul trecut Înviererea, nivelul îmbolnăvirilor de Covid 19 era deci de peste cinci ori mai mic decît a fost ieri, dar bisericile erau închise şi toată lumea se afla zăvorîtă şi speriată, în case.

Nimeni n-a pus la îndoială atunci că aşa trebuie să stea lucrurile. Nimeni nu s-a întrebat de ce statul n-a mişcat un deget în ajutorul credincioşilor, aşa cum se oferise iniţial ministrul de interne Marcel Vela, ca oamenilor să le bată poliţiştii la uşă şi să le ofere lumina, şi nu amenda. Însă faptul a fost considerat nelalocul lui şi oferta, prevăzută într-un protocol cu Patriarhia Română, a fost retrasă unilateral. Bănuiesc că această idee venise cui nu trebuie.

Iată ce scriam, la Mediafax, în urmă cu un an: ”De Florii, mulţi creştini ortodocşi au avut bucuria să găsească la uşă, aşezate cu discreţie, ca de o mînă nevăzută, crenguţe de salcie. Cel puţin asta s-a întîmplat în zona în care locuiesc, în sectorul 2 al Bucureştilor, dar am auzit de multe asemenea locuri în care s-a petrecut minunea. Tăcută, o armată de voluntari a lucrat pentru ca ea să se petreacă. Şi la fel de bucuros am întîmpinat ştirea că vom avea lumina de Paşti, de astă dată ca urmare a unui acord între Ministerul de Interne şi Patriarhia Română, prin care poliţişti şi jandarmi vor ajuta ca aceasta să ajungă la uşile caselor noastre, în noaptea de Înviere – în condiţiile în care numai aceştia pot circula după ora 22. Iată însă că această minune, din nefericire, a durat numai o zi. Preşedintele Johannis, cel al tuturor românilor, crispat şi rece, a anunţat că nici vorbă de aşa ceva şi că toate, dar absolut toate măsurile prevăzute anterior în ordonanţele militare care stabilesc distanţarea socială şi izolarea la domiciliu pentru prevenirea îmbolnăvirilor trebuie şi vor fi respectate, în toată litera lor, fără excepţie. Şi că nu putem permite nicio formă de relaxare în lupta cu noul coronavirus. Motiv pentru care i-a chemat la ordine atît pe Ludovic Orban, cît şi pe ministrul de interne, Marcel Vela, pentru a revoca acordul dintre Ministerul de Interne şi Patriarhia Română, care ne aducea o scînteie de bucurie în noaptea de Paşti. Nu l-am văzut însă pe preşedintele Klaus Johannis ieşind la fel de ferm, cu privirea la fel de oţelită, după ce în dimineaţa de 9 aprilie, pe aeroportul din Cluj, mii de oameni se îmbulzeau pentru a pleca la cules de sparanghel, în Germania. Aproape 2.000 dintre ”sezonierii” destinaţi să acopere deficitul de forţă de muncă de acolo au stat grămadă în faţa aeroportului din Cluj, fără să mai conteze niciun pericol de coronavirus”.

La fel, n-a mai fost vorba de nicio restricţie nici cînd a venit ziua alegerilor, în urma cărora  preşedintele spera să ofere legitimitate parlamentară ”guvernului său”. Deşi rata îmbolnăvirilor de Covid-19 era de 5.231 persoane în acea zi, deci de peste 20 de ori mai mare decît la Paşte şi de patru ori mai mare decît a fost ea ieri, cînd s-au înregistrat 1.307 cazuri, totuşi alegerile s-au ţinut.

Concluzia este una singură: în România, politica n-are mamă, n-are tată şi, cînd e cazul, nici Dumnezeu. Slavă Domnului că în acest an au coincis Paştele cu 1 mai şi restricţiile n-ar mai fi lovit doar în credincioşi. Altfel, nu ştiu ce s-ar fi întîmplat. Dar istoria nu se face cu dacă, ci cu fapte şi date concrete. Aşa că daţi-mi voie să vă întreb, domnule preşedinte: de ce ne-aţi furat Paştele anul trecut?