COMENTARIU Marius Oprea: Lupta guvernului cu porcul. După varza murată şi roşia româneacă, să spunem adio la şorici

În vremea regimului comunist, autorităţile n-avea treabă cu porcii: puteai să creşti cît mai mulţi, venea ”perceptorul” şi ţi-i număra, pentru că obligaţia era să ”dai la stat” o cotă-parte din ei la preţul de 5-6 lei pe kilogram, mult sub preţul pieţei. Mulţi îşi ascundeau porcii sau mituiau perceptorul, ca să nu dea statului mai mult de unul. Asta era. Acum însă, un guven liberal, care prin definiţie ar trebui să se amestece cît mai puţin în viaţa omului, vine şi-i spune că nu mai are voie să aibă în ogradă mai mult de cinci porci. Acest ordin care se pregăteşte al ministrului agriculturii Adrian Oros, care s-a făcut remarcat prin aceea că a desfiinţat programele de susţinere a agricuturii naţionale, iniţiate de ministrul Daea (am pus deja cruce la şi la ”tomata” românească) va transforma deci într-o tragedie momentul în care fată purceaua.

 

Ceva mai aberant n-a fost decît ”setul de norme” impuse de Uniunea Europeană pentru ”asomarea porcului”. Prin Directiva 93 / 113 a Consiliului Europei şi Ordinul A.N.S.V.S.A nr. 180 din 2006), se stabileau ”condiţiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcilor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specific, pe timpul efectuării acestei operaţiuni, prin ”asomare” în prealabil, ca porcul să fie ferit de suferinţă sau durere în timpul prinderii şi a înjungherii. Se prevedea o derogare pentru sacrificarea oilor şi a porcului în ograda proprie şi nu la abator, dar obligatoriu trebuia să chemi veterinarul să-l ”anestezieze” în prelabil cu un pistol special. Procedeul se făcea ”la cerere”, dar nu ştiu dacă cineva a cerut să-i fie asomat porcul, prin gospodăriile  noastre ţărăneşti. Şi s-a făcut mult haz în legătură cu această ”dispoziţie europeană”, care urma să protejeze porcul de trauma înjunghierii. Porcii şi-au dat în continuare obşescul sfîrşit după tradiţie şi tot aşa, singura ”reglementare”, intrată tot în tradiţie, o halcă serioasă de pulpă (nu numa o fîşie meschină, pentru lamelă) a fost dusă la veterinar, ca să o verifice de trichineloză.

 

Acum, nu mai e de glumă. După neinspirata decizie de anul trecut, care a închis pieţele chiar cînd se recolta varza şi mii de tone de varză au fost abandonate de proprietari pe cîmp, măsură care a scos varza murată din meniu (pentru că varza din import nu se poate mura, se transformă doar într-o pastă dizgraţioansă şi urît mirositoare), guvernul are în vedere emiterea unui ”Ordin de ministru” privind limitarea creşterii porcilor în gospodărie, în număr mai mare de cinci. Anul trecut, în martie, guvernul Orban (adică, tot ministrul Oros) pregătise o altă reglementare, numită ”Normă sanitar-veterinară privind condiţiile de biosecuritate în exploataţiile de porcine şi pentru modificarea şi completarea unor norme sanitar –veterinare” care a provocat, la anunţarea ei, un adevărat cutremur în agricultură şi protestele micilor producători. Ea a fost publicată pe site-ul A.N.S.V.S.A. şi prevedea că ”în exploataţiile nonprofesionale este interzisă activitatea de reproducţie şi mişcarea porcinelor vii, indiferent de destinaţie”. De vină ar fi fost gripa porcină, care tocmai se stinsese, după sacrificarea a milioane de porci din ferme mari şi mici şi din gospodării ţărăneşti, care au fost arşi şi îngropaţi pe tot cuprinsul ţării.

 

Dacă atunci măcar exista o justificare şi o oarecare raţiune a ordinului, care ar fi privit împiedicarea reapariţiei pestei porcine (şi, cu toate acestea, s-a renunţat la adoptarea ”Normelor”, pentru că venea campania electorală), acum nu mai există niciuna. Şi nicio opreşişte în calea guvernanţilor. Aceste noi dispoziţii sînt la fel de arbitare precum cele privind asomarea porcului, dar de astă dată, cu ceea ce le pregăteşte ministrul Oros gospodarilor din satele României nu mai e de glumit. Deşi e o ”porcărie” şi mai mare. 

 

Şeful Agriculturii Oros a revenit nu demult cu proiectul unui ”Ordin de ministru” nr. 24 din 29 ianuarie 2021, în care precizează că ”exploataţiile noncomerciale de suine” pentru consum familial vor avea ”un efectiv de maximum 5 capete de porci”. Revine deci cu vechiul său ordin din timpul guvernului Orban, din care a dispărut însă interdicţia privind înmulţirea porcilor în gospodărie. Dar, implicit, se presupune ”angajamentul” scroafei că nu va făta mai mult de patru purcei, să fie cu ea cinci. Cu ceea ce e peste, nu spune nimeni ce se va întîmpla. Vor fi aruncaţi purceii nou-fătaţi? Nu se poate, interzice legea de protecţie a animalelor. Ordinul e o prostie cît cocina.

 

Proiectul de Ordin de ministru al lui Adrian Oros prevede că orice trece de cinci porci, devine ”exploataţie comercială de suine – exploataţie de creştere a suinelor înregistrată în Sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor” şi înregistrarea în această categorie revine proprietarilor animalelor. Ea presupune investiţii de tip ”industrial”, imposibil de realizat în gospodăriile mici. Cu ce drept se amestecă ministrul Oros în ograda proprie a ţăranilor, de ce sînt puse ”la index” gospodăriile celor mai harnici dintre ei, exact la fel cum făceau comuniştii cu ”chiaburii”? 

 

Familia tradiţională a românilor e una extinsă. Rudele de la ţară, dacă pot, cresc şi dau cîte un porc fiecărei ramuri a familiei de la oraş şi mai şi vînd din ei, pentru a lua porumb pentru porcii anului viitor. Ceea ce dă, de Ignat, prilej de reuniune a familiei şi de sărbătoare. Acestei economii rurale tradiţionale i se pune acum punct. Acest ”ordin de ministru” e brutal şi aberant: practic distruge ce mai era de distrus, din mica gospodărie ţărănească. După vaci, găini, usturoi, roşii, varză, a venit rîndul porcului. 

 

Constat că, înainte de reforme care să ne facă viaţa mai bună, Guvernul Cîţu se arată maestru în emiterea unor inepţii legislative. Nici măcar mascat, continuă, pas cu pas, distrugerea producţiei agricole româneşti, pentru a da cale liberă importurilor din U.E. Piaţa tradiţională românească e distusă, pas cu pas, în favoarea ”hipermarketurilor”, unde ni se vînd ”produse româneşti”, zice-se, numai pentru că firma de la care sînt cumpărate e înregistrată în România - de fapt fiind vorba tot de importuri. Care se impun inclusiv printr-o politică de ”dumping”. Deunăzi, m-am bucurat să găsesc ceafă de porc dezosată, la numai 13 lei kilogramul. Am cumpărat, am făcut un grătar şi am mîncat o carne care avea consistenţa specifică, dar numai o vagă ”aromă” de porc. M-am întors la magazin şi am văzut că ”ţara de provenienţă” era Spania. N-am nimic cu porcul spaniol, dar mi-e mai drag porcul pe care îl mîncam, crescut în ograda bunicului. După varza murată, roşia românească, guvernul ne taie de pe listă şi bucuria de a gusta, odată pe an, o bucată bună de şorici pîrlit. 

 

Ce-ar mai fi de spus? Nişte porci, ar fi spus bunicul, dacă ar fi trăit aceste vremuri.