COMENTARIU Marius Oprea / Noua semantică neomarxistă şi prostia, la fel de periculoase ca războiul

Din păcate, sînt multe exemple în istorie, în care s-a deschis fereastra către o manipulare de masă, în urma unor întîmplări la vremea respectivă irelevante în planul realităţii imediate. Exemplul cel mai la îndemînă este naşterea comunismului, din ”manifestul” lui Marx, o broşură de cîteva zeci de pagini care avea să schimbe lumea, sau ascensiunea fascismului, legată de cea personală a lui Hitler. La început, acesta şi adepţii săi, ca şi marxismul, păreau o glumă a istoriei. Dar n-au fost aşa, iar consecinţele tragice le-a suferit umanitatea.

Pornit dintr-un impuls ”novator” aidoma, să răstoarne cutumele şi o întreagă ordine milenară a lumii şi civilizaţiei, neomarxismul se dovedeşte, pe zi ce trece, din ce în ce mai pretenţios cu trecutul, pe care îl evaluează critic după cîteva stereotipuri. Demolatorii de statui americani, în luptă cu ”sclavia” şi ”simbolurile ei”, de pildă. Deşi e evident că această moştenire istorică americană nu poate fi nicicum ştearsă, ci doar asumată şi înţeleasă (ceea ce nu se rezolvă prin demolarea unor opere de artă mai mult sau mai puţin reuşite, dar oricum simboluri dintr-o epocă apusă). Dar neomarxiştii radicali americani ai ”Black Lives Matter” au pus mîna pe baros.

Ce fac, aidoma, în domeniul ştiinţei nişte biologi americani şi canadieni? Descoperă ceea ce învaţă un elev de şcoală, la primele ore despre trupul omenesc: anume că femeile produc ovule, iar bărbaţii spermatozoizi. De aici, după o logică primară şi arhaică (la fel de imperativă) ei propun nu doar comunităţii ştiinţifice, dar întregii lumi ca denumirile ”perimate” de bărbat şi femeie să fie schimbate, prin denumirea secreţiei diferite, pe care o produc. Las la o parte faptul că, în fond, ei se contrazic – marcînd şi mai puternic diferenţa între sexe, exact acolo unde vor să şteargă orice barieră între ele, dar nici nu mai contează, după acest tip de logică şi gen de propuneri semantice ”revoluţionare”.

În istorie nu sînt noi asemenea iniţiative. „Uniunea Femeilor pentru Apărarea Parisului şi Îngrijirea Răniţilor”, o mişcare feministă creată la la 11 aprilie 1871 în timpul Comunei din Paris, încerca să determine şi ea realitatea, schimbîndu-i vocabularul. De fapt, o întreagă revoluţie semantică a avut loc pe parcursul revoltei pariziene, conducătorii Comunei bătîndu-şi capul să schimbe cuvinte şi moduri de adresare, în vreme ce armatele prusace mărşăluiau spre capitala Franţei.    

După acelaşi model istoric, grupul de oameni de ştiinţă (ai cărui membri provin din centre de prestigiu, precum Harvard, Princeton şi Universitatea din California, îmbibate de un deceniu încoace de ideologie radicală de stînga) a propus, cam după acelaşi model istoric, un ”top” cu 24 de termeni, care trebuie schimbaţi. Bineînţeles, nu numai bărbat şi femeie, dar, cum s-a mai arătat în vremea din urmă, şi ”mamă” şi ”tată” sînt cuvinte care în opinia lor nu-şi mai au locul în vocabular. ”O mare parte din ştiinţa occidentală are rădăcini în colonialism, supremaţia albă şi patriarhat, iar aceste structuri de putere continuă să pătrundă în cultura noastră ştiinţifică”, au scris cercetătorii, în revista ”Trends in Ecology and Evolution” şi pe propriul site. Alţi oameni de ştiinţă au răspuns cu seriozitate acestei iniţiative, arătînd pericolul ei, cel puţin pentru comunitatea ştiinţifică: ”Indiferent de intenţie, proiectul va genera confuzie pentru mulţi şi ultimul lucru de care au nevoie oamenii de ştiinţă este lipsa de claritate cu privire la sensul cuvintelor pe care le folosesc”, a declarat un profesor britanic.

Acest tip de schimbare ”revoluţionară” în ”ştiinţă” provoacă scandal şi pune lumea în încurcături semantice, sub pretextul unei ”egalităţi între sexe”, de fapt de mult obţinută, începînd cu finele primului război mondial, cînd femeile au primit drept de vot în majoritatea statelor civilizate. Mă întreb cîteodată dacă asemenea initiaţive, pe care Ion Iliescu le-ar numi ”destabilizatoare”, nu au legături subterane ascunse, aşa cum s-a dovedit ulterior că mişcareea ecologistă, care făcea ravagii în Europa în anii ’70, în special împotriva dezvoltării energiei atomice (care, ca şi acum, micşora dependenţa de resursele ruseşti), era subvenţionată şi încurajată din URSS.

Indiferent de ceea ce se va dovedi ulterior, reţin concluziile vechiului meu prieten şi coleg de la revista ”Cuvîntul”, scriitorul Răzvan Petrescu: ”În loc să spui o femeie frumoasă, vei zice uite o frumoasă producătoare de ovule. Un bărbat distins va deveni un distins producător de spermă. Şi nu copil drăgălaş, ci viitor producător drăgălaş de spermatozoizi, respectiv ovule”.  Tot el atrăgea atenţa asupra similitudinii acestei propuneri cu una puţin anterioară, venită din Spania, de schimbare a cuvîntului ”patrie”, care are o ”grea încărătură” ”patriarhală” şi ”misogină” cu ”matrie”. ”O matrie, două matrii”, conjuga Răzvan, atrăgînd atenţia asupra manipulării, prin care se poate ajunge de la ”inacceptabil” la ”imposibil de criticat” şi îl cita pe J.D. Sallinger: ”Fereşte-te de aşa-zişii înţelepţi, ce se ivesc în zare şchiopătînd”. 

O comentatoare a postării lui Răzvan Petrescu susţine ”schimbarea” în ”matrie”, care se justifică ”genetic” şi constată că ”societatea în care trăim încă e profund misogină”. O fi, dar aşa imperfectă cum e, e cea mai bună din toate, dacă ne uităm peste gard, la ceea ce se petrece în Ucraina, ori în ţările sărace şi uitate ale lumii. Altele sînt necazurile umanităţii acum, iar la ele se adaugă şi ”mintea odihnită” a unor ideologi care vor să impună  ”norme Imperative”, în mod paradoxal, în numele egalităţii, care e esenţa democraţiei. E un comportament care se numeşte, pînă una-alta, ”fariseism”. Pînă cînd nu va fi şters din dicţionar şi acest cuvînt, iar Biblia toată va fi interzisă, de un nou Minister al Adevărului. Prostia e la fel de periculoasă ca războiul: amîndouă pot aduce sfîrşitul umanităţii. E drept, prima lucrează mai încet.