COMENTARIU Marius Oprea: Oameni pe care ne bizuim, în lupta cu Covidul: azi, Cătălin Predoiu

Ce-ar mai fi rîs Ceauşescu! Dacă eşti ”împotrivă”, dacă spui că pandemia e un fleac peste care se poate trece fără mare bătaie de cap, ori mai mult, că pur şi simplu nu există, eşti taxat de retrograd, conservator, stupid. Nu există cale de mijloc. S-au împărţit apele, încăierarea e peste tot, în egală măsură pe facebook, în stradă şi în Parlament. Eu cred că e bine aşa. Era prea linişte înainte, prea mare pliciseala izolării. Acum, rata îmbolnăvirilor a explodat mult peste ceea ce era în starea de urgenţă, dar preşedintele Iohannis nu mai iese să ne sfătuiască să ne spălăm pe mîini şi nici el, nici ”guvernul său” nu îndrăznesc să spună nimic despre o reinstaurare a stării de urgenţă. Şi-ar ridica toată lumea în cap: şi pe cei ”pentru”, şi pe cei ”contra”. Aşa că, m-am gîndit că mai bine să scriu despre oamenii care ne conduc, care trebuie să facă faţă acestei situaţii delicate şi în locul cărora nu mi-aş dori să fiu, în ruptul capului.

Singura persoană care cred că nu-şi face niciun fel de probleme şi nu are niciun fel de dileme sau griji, dar nici certitudini nu are, ci pur şi simplu stă şi se uită cu o senină mirare în jur, în fiecare zi aşteptînd un telefon care să-i dea vestea cea mare, oricare ar fi ea, e ministrul justiţiei Cătălin Predoiu. Actuala criză, cauzată de lipsa unui cadru legal pentru internarea şi izolarea bolanvilor infectaţi cu Covid-19 este una care cade nu numai în răspunderea preşedintelui României, care a decretat în primăvară starea de urgenţă fără să ştie prea bine ce trebuie făcut după aceea, dar s-a dovedit, prin decizia Curţii Constituţionale, că nimeni n-a citit legea fundamentală nici la Palatul Victoria. Căci în sarcina guvernului au căzut toate măsurile care au fost luate. Acestea ar fi trebuit atent analizate de ministerul justiţiei şi avizate, pentru legalitatea lor. Dar ministrul Cătăln Predoiu este exact aşa cum îl ştiam: poate că un avocat foarte priceput în dreptul comercial, adică la făcut bani din consultanţa la semnat contracte, şi atît. În rest, să nu-i ceri să facă, ori să ştie şi altceva. De pildă, cam ce anume poate şi ce nu poate să facă un guvern în stare de urgenţă, apoi în stare de alertă, fără să încalce Constituţia. Ar fi trebuit să fie primul care să atragă atenţia că nu e în regulă, că măsurile speciale şi cumva excesive, luate de executiv pentru contracararea răspîndirii virusuluil sînt de fapt neconstituţionale. Într-o ţară normală, Cătălin Predoiu ar fi fost dat afară în secunda doi după decizia Curţii Constituţionale, mai ales că, atunci cînd ea a fost dată (cu un previzibil rezultat), nu avea nimic altceva gata în sertar, să pună pe masa guvernului.

A mai fost nevoie de o săptămînă, pînă să se trimită un draft în Parlament. Iar această încropeală, adică proiectul de lege e ”o porcărie”, susţine opoziţia. O fi, n-o fi, eu nu ştiu, pentru că am luat act de conţinutul lui pe ”diagonală”, în aşteptarea unei legi bine articulate, dar nu ştiu nici ce mai caută Cătălin Predoiu la Justiţie. Îmi aduc aminte că Ludovic Orban a fost printre cei mai vocali nemulţumiţi, la o şedinţă a conducerii Partidului Naţional Liberal, atunci cînd premierul Tăriceanu l-a numit pe Predoiu, în februarie 2008, scos ”din buzunarul” lui Băsescu şi fără nicio susţinere în partid, pentru importantul portofoliu al Justiţiei. Personal, am avut o singură ciocnire cu el, la scurtă vreme după această numire-surpriză: întîrzia să dea avizul pentru promovarea ordonanţei de urgenţă, care trebuia să asigure supravieţuirea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi numai cînd i-am spus că, dacă din cauza lui vom depăşi termenul şi instuţia se va desfiinţa, în urma deciziei aceleiaşi Curţi Constituţionale, Constantin Ticu Dumitrescu intenţiona să intre în greva foamei, în faţa Guvernului. Asta l-a speriat şi a dat avizul a doua zi, cu cîteva observaţii formale şi fără să mai stea prea mult pe gînduri – deja gîndise destul, cu proiectul pe masă: era, totuşi, o ordonanţă ”de urgenţă”. Atunci i-am dat dreptate lui Ludovic Orban, dar nu-i mai dau dreptate şi acum, cînd a trecut în partea cealaltă şi încă mai vede în domnul Predoiu un ministru şi nu doar un avocat.

Nu e singurul. Nu ştiu cum, dar Cătălin Predoiu a avut lipici la funcţii. Deşi guvernul Tăriceanu a plecat după alegeri în decembrie 2008, Predoiu a rămas ca ministru al justiţiei în guvernul Boc. Cînd a fost nominalizat din nou ca ministru în cabinetul cu o altă componenţă politică, Predoiu a declarat că ”s-a autosuspendat la 19 decembrie 2008 din calitatea de membru al PNL, filiala Buzău” şi s-a declarat ”surprins” de ”atacurile dure ale unor foşti colegi liberali”, pentru că el, de fapt, îşi doreşte ”să-şi poată continua proiectele începute la venirea sa în Ministerul Justiţiei”. Ce proiecte, că fusese ministru doar cîteva luni? De fapt, n-a fost în stare să refuze tentanta ofertă a lui Traian Băsescu, care avea nevoie de ”omul său” la justiţie, pentru tot circul care avea să urmeze, cu DNA-ul şi ”protocoalele secrete”. A plecat apoi şi Emil Boc, zvîrlit ca o măsea stricată de Băsecu, după ce s-a ars cu toate castanele scoase din foc, luînd din garderoba de la Cabinet, din greşeală, paltonul lui Cătălin Predoiu, cu cîteva numere mai mare. Acesta nu se afla din întîmplare acolo: a devenit, la plecarea lui Boc de la Palatul Victoria, prim-ministru interimar, pînă la instalarea ca premier a lui Mihai Răzvan Ungureanu, cînd şi-a reluat fotoliul de la Justiţie, pînă la venirea guvernului Ponta. Era cît pe ce, dacă nu s-ar fi împotrivit ferm Crin Antonescu, să rămînă şi în guvernul Ponta. Cu el nu se putea întîmpla nimic surprinzător şi, în politică, surprizele sînt cel mai adesea neplăcute. A fost puţin dezamăgit că Băsescu nu l-a lăsat în continuare premier, dar asta e: i-a rămas fidel, îi datora totul. La 5 iulie 2013 s-a înscris în Partidul Democrat Liberal şi Consiliul National de Coordonare al PDL l-a şi validat, cu 552 de voturi "pentru" şi 8 "împotrivă" pentru funcţia de prim-vicepreşedinte. Căci în partid voinţa lui Băsescu continua să fie lege.

Şi aşa s-a întors Călălin Predoiu în fotoliul de ministru al justiţiei, via PNL, după ”pedelizarea” partidului. Ca preşedinte al liberalilor la filiala Bucureşti, n-a vrut să-şi asume candidatura la primărie, decît după ce variantele anterioare (Cristian Buşoi, Ludovic Orban şi Marian Munteanu)  s-au dovedit neviabile, din motive diferite. Iar rezultatele de la alegeri i-au confirmat temerile: a obţinut doar 11% din voturi, de aproape trei ori mai puţin decît Nicuşor Dan şi de patru ori mai puţin decît Gabriela Firea. Un fost apropiat al său l-a definit cum nu se poate mai bine: ”el speră să ia puterea fiind numit de cineva, nu e în stare să şi-o ia singur”. Acelaşi relata şi secretul longevităţii lui într-un scaun ministerial: ”în noiembrie 2011, în trenul de Geneva, mergînd la un concurs de golf, Predoiu este sunat de Băsescu şi se ridică automat în picioare”. E de presupus că şi acum face la fel, dar la alt număr de telefon.  Cît despre marea sa ”operă”, noul Cod Penal şi cel de procedură penală, cînd i s-a atras atenţia asupra unor scăpări care puteau favoriza corupţii, a spus că nu le-a citit, căci important e ”să le coordonezi”.   

De fapt, nu trebuie să fie nicio mirare că avem ”vid legislativ” în combaterea Covid-19, în plină pandemie: Cătălin Predoiu e ministru al justiţiei.