COMENTARIU Marius Oprea / PNL a ajuns să semene cu Gorbaciov, care a murit înainte de a fi îngropat

Social-democraţii s-au întors la guvernare, conform votului obţinut pe cînd partidul era condus de Dragnea. N-au însă şi responsabilitatea ei. Ei doar spun ce vrea să audă poporul guvernat, iar liberalii ce se poate face. Diferenţa se transformă în voturi, la viitoarele alegeri, cînd ne vom întoarce, într-o formă sau alta, la ”ciuma roşie”. Culmea e că totul se petrece din cauza strategiei păguboase de la Cotroceni. Nu Ciolacu, nici Firea, ci Klaus Iohannis e, de departe, cel mai bun agent electoral al PSD.

Ştirea potrivit căreia PSD anunţă noi creşteri de pensii şi salarii, făcută de  Marius Budăi, ministrul Muncii, i-a luat pe surprindere numai pe liberali. Toată lumea aştepta un anunţ, privind creşteri ale veniturilor, în situaţia în care preţurile au explodat, iar energia s-a ”liberalizat”, pînă ce ne-a luat şi ultimul leu din buzunar. Dintr-un anume punct de vedere, pentru că tot vorbim de comunicare, termenul de ”liberalizare a preţurilor” a ajuns cea mai mare sperietoare pentru populaţie, de cînd cu iniţiativa cea mai nefericită pentru români (şi PNL) pe care a avut-o Virgil Popescu, ministrul Energiei. Că i-a comandat-o Bruxelles-ului, nu mai poate spune acum – el s-a împăunat cu ea, afirmînd chiar că preţurile ar urma să scadă, după ”liberalizarea” pe piaţa de energie, pe care a făcut-o. Aşa că, în fond, cu ce ştie cetăţeanul că se ocupă PNL? Cu liberalizare!

Din start, pesediştii, partenerii-rivali de la guvernare, urcaţi pe treptele Palatului Victoria la invitaţia preşedintelui Iohannis, mai ocupat să-şi transforme PNL-ul în partid de chelneri şi sufragete pentru uz personal, dotat şi cu un mareşal cu fireturi care deschide uşa la serate, nu fac decît ce se ştie, de cînd s-a inventat politica: profită de orice slăbiciune a rivalului. Iar de profitat, au la tot pasul, pentru că, din nefericire pentru ei, liberalii nu mai fac politică de vreo doi ani – stau cu ochii aţintiţi spre Cotroceni, spre a ghici orice dorinţă din ochii Preşedintelui. Şi se mai chinuie şi cu administrarea unei ţări care aşteaptă criza, fără să-şi dea seama că, de ceva vreme, se află în mijlocul ei, şi încă departe de ce e mai rău.

În acest context, în care grijile încep din nou să se adune, după una din cele mai toride şi austere vacanţe din istoria recentă a românilor (datele arătînd un număr coborît la un sfert din totalul celor care-şi permiteau o vacanţă în 2019, înainte de pandemie), informaţia aruncată de Marius Budăi, ministrul muncii, a fost luată ca atare. El este totuşi un oficial al guvernului, care a depus un jurămînt în faţa şefului statului român. Şi cînd spune că salariul minim creşte la 3.000 lei (de la 2.550), pensia minimă se majorează la 1.100 lei, de la o mie, iar valoarea punctului de pensie creşte la 1.745 lei (de la 1.586), pe cine mai interesează ”impactul bugetar” de 11 miliarde lei pe fondul de pensii (deja deficitar), anunţat tot de el? Budăi a mai spus, dar răspunzînd întrebărilor: ”această majorare este propunerea cu care PSD merge în Consiliul Naţional Tripartit. Nu avem discuţiile finalizate, nu avem un acord. Dar este o necesitate ca salariul minim să crească”.

De acum, românii au perceput un fapt – pesediştii, care sînt la guevrnare, vor să le mărească pensiile şi salariile – la toţi, pentru că din creşterea salariului minim vor avea de cîştigat şi milioanele de ”nebugetari”, care trag greul în această ţară şi, aşa cum se întîmplă adesea, sînt cel mai prost plătiţi pentru asta. Ei bine, şi acum vine treaba liberalilor. Care n-au de făcut decît să spună, cum e firesc, că aşa ceva e cel puţin mai greu de făcut, dacă nu imposibil. De unde se naşte întrebarea milioanelor de români, cărora li s-a creat un fals orizont de aşteptare: dar ce faceţi cu banii? Căci impozite, TVA şi accize crescute, odată cu preţurile urcate la cer, mai ales la carburanţi şi energie în urma ”liberalizării” voastre, tor plătim! Greu să răspunzi! Încercînd să o facă, adică să explice că de fapt nici nu s-a discutat aşa ceva în guvern încă, primul ministru Nicolae Ciucă s-a adîncit într-un covor de scuze penibile, într-un discurs de şcolar poticnit.

În acest timp, în spatele uşilor închise, au izbucnit liberalii, care mai au curaj să ”iasă” şi să ”facă politică” numai aşa – în spatele uşilor închise. Căci marea scenă a ţării a rămas pentru nunta lui Simion şi anunţurile lui Budăi, Ciolacu şi ale altor pesedişti, care ne anunţă covorul lor de intenţii  bune, pentru toţi românii. Pe care nu le pot duce la bun sfîrşit, pentru că, iată, vedeţi toţi, nu vor liberalii.

Condiţiile strict politice actuale arată că, dacă nu se încheie mai repede guvernarea Ciucă şi nu se ajunge la alegeri anticipate, pentru care pesediştii sînt pregătiţi (ei intrînd în campanie electorală, deîndată ce Klaus Iohannis i-a adus la Palatul Victoria), nu doar ”guvernul meu” va deveni o amintire, ci şi ”partidul meu”. Toate acestea au mai şi pătat onoarea unui general, căruia odată intrat în circul politic, i s-a văzut tot noroiul de sub stele şi i-au fost scoase la iveală toate defectele, pe front, invizibile, sau care nu contau acolo: de la plagiat, la vorbitul împiedicat.

Mi-e greu să o spun, dar mi se pare, azi mai mult ca oricînd, că liberalii – partidul în care am crezut, pînă în 2014, cînd l-au acaparat Iohannis şi ”băsiştii, iar eu am demisionat – sînt pe ducă. Şi mi-e la fel de greu să spun că nu văd, în momentul de faţă, în afara unor anticipate aproape imposibil de realizat, inclusiv tehnic prea curînd, nicio alternativă de redresare a lor. În primul rînd, pentru că tac. Deşi, oameni competenţi şi buni comunicatori mai au destui, aceştia, dacă vorbesc, o fac numai ”în spatele uşilor închise”. Ori, nu aşa funcţionează un partid, al cărui destin seamănă, azi, cu cel al lui Gorbaciov, care a murit cu mult înainte de a fi îngropat.