COMENTARIU Marius Oprea / Premierul Cîţu a mărit subvenţiile la partide. E normal, ard mult gaz. Cît toţi românii

Pentru nevoiaşi, pe care s-au gîndit să-i ajute, guvernul şi parlamentarii au votat un ajutor la gaz de 250 de lei pe lună. Dar, cu numai o săptămînă înainte de acest vot, pe 1 ale lunii, o companie îşi notifica clienţii cu noi acte adiţionale, prin care li se arată că, pentru perioada 1 noiembrie 2021 – 30 iunie 22, preţul la gaze va creşte cu aproximativ 38%. Compania a explicat de ce (motivele se găsesc, din belşug, cînd e vorba de crescut preţul) şi a precizat că, de fapt, toţi furnizorii din România vor proceda sau procedează la fel. Deci, ”subvenţia” a fost deja înghiţită, dintr-un foc. Dintr-o notificare, adică. Şi nimeni nu garantează că asemenea notificări nu vor mai sosi. Dimpotrivă, cei mai mulţi specialişti în domeniul energetic ne spun să ne aşteptăm la mult mai rău.

Va fi, într-adevăr, în iarna care se anunţă, extrem de scump să arzi gazul. Nu şi pentru partide. În 28 noiembrie 2020, pe cînd era ministru de finanţe, Florin Cîţu anunţa că ”lucrează” la bugetul de stat pentru 2021 şi că ”propune economii reale”, prin tăierea subvenţiilor la partidele politice, cu ”un procent semnificativ”. ”Marcel Ciolacu”, - scria Cîţu pe Facebook, ca replică la anunţul acestuia că el se consideră demisionar din parlament, pentru a nu încasa pensia specială – ”aşa se fac economii substanţiale la bugetul pentru anul viitor. Nu prin pseudo-demisii din Parlamentul României”. Cîţu se mai lăuda atunci că a redus această subvenţie în 2020, cu 30 de procente. De fapt, a minţit golăneşte.

Un site financiar specializat scria, la începutul anului 2021, că ”anul trecut s-au alocat 253 de milioane de lei în subvenţii la partide, cei mai mulţi bani din istoria finanţării politice publice din România”. ”Reducerea” operată de Cîţu pe Facebook a fost de fapt o mărire.

Aceeaşi minciună continuă, mai îngroşată, în acest an – cînd subvenţia pentru partide a crescut, mai întîi prin rectificarea bugetară. ”Europa liberă” arăta în 23 august că subvenţia pentru partide a ajuns la 265 miloane lei (53 de milioane de euro). Sînt sume care, dacă ar fi fost alocate în ”regimul Dragnea”, ar fi scos lumea în stradă.

Aceşti bani de la buget daţi partidelor se păstrează în general în ”puşculiţa” şefilor de la centru. Şi sumele ajung la partide proporţional. După mărime, adică. Aşa că PSD încasează cei mai mulţi bani de la stat (de la noi), urmat îndeapraope de PNL. Aşa se explică şi de ce, cu patru zile în urmă, după cum anunţa MEDIAFAX, primul ministru Florin Cîţu a mai mărit ”pe şest”, ”alocaţia” partidelor cu încă (aproape) 90 de milioane de lei. Milioane bune, care se vor împărţi îndeosebi între PSD şi PNL. Ca între fraţi. Pentru succesul comun, amînarea moţiunii de cenzură la guvernul Cîţu. 

Dacă adăugăm la cele de mai sus şi ce a spus Florin Cîţu la o întîlnire cu şeful unei filiale judeţene, avînd grijă ca ştirea să circule între cei din ”echipa cîştigătoare”, şi anume că la liberali, cînd va ajunge el preşedinte, jumătate din fondurile ”de la stat” nu se vor mai păstra la centru, ci vor merge în teritoriu, avem imaginea unei forme de mită electorală, în formă continuată.

Am făcut, după priceperea mea, un calcul – şi sper să nu greşesc, e doar o adunare simplă, pentru care am mai multă pricepere decît finanţistul şi ”bancherul” Cîţu, care cînd spune că scade, creşte şi cînd spune că creşte, scade, de la subvenţii, la nivelul de trai. Suma alocată partidelor politice ajunge, în urma acestei adunări, cu suplimentarea de aproape 90 de milioane pe care premierul a operat-o recent şi ”pe şest” în favoarea partidelor, aproape să egaleze cele 389 de milioane, pe care statul estimează că le va plăti, pentru a ajuta între 1 şi 5 milioane de români, cu plata facturilor.

Nu ar fi mai bine ca partidele să nu mai ardă gaz deloc, în această iarnă, şi să se dubleze astfel alocaţiile la facturi, pentru ”consumatorii vulnerabili”? Adică, pentru aproape toţi alegătorii?

Mi-e teamă că, aşa cum arată lucrurile, nici nu se pune problema. Cîţu trebuie să cîştige, de fapt, primele alegeri din viaţa lui, de la partid. Restul (adică noi), nici nu mai contează.