COMENTARIU Marius Oprea / ”Războiul rece” pe care occidentul credea că l-a cîştigat, îl vom simţi de fapt pînă-n oase, la iarnă

În prag de iarnă, o stare de apatie şi dezinteres general se manifestă, în toate mediile – cu excepţia politicienilor şi a militarilor – în legătură cu războiul din Ucraina. El nu mai e demult în topul ştirilor, nici la posturile noastre de televiziune şi nici la cele din ţările occidentale. Ne-a obosit războiul, fără să fi fost protagonişti ai lui, pentru că am ajuns să-l simţim: ne atinge la buzunare. Simţim acum în toată Europa, unde ne-au dus deceniile de politică mai mult concesivă faţă de ruşi, pe care le-au avut atît Statele Unite, din vremea lui Clinton încă, cît şi marile cancelarii europene, care s-au luat după Germania Angelei Merkel şi marea naivitate, în care lumea occidentală a căzut, crezînd că a cîştigat ”războiul rece”. Război pe care-l vom simţi, din plin, în această iarnă, în toată Europa.

Urmărește

21174 afișări

Imaginea articolului COMENTARIU Marius Oprea / ”Războiul rece” pe care occidentul credea că l-a cîştigat, îl vom simţi de fapt pînă-n oase, la iarnă

Ne agăţăm de orice semn, care ar prevesti un sfîrşit apropiat al conflictului ucrainean. De ce? Preşedintele Iohannis (şi acum s-au luat toţi, după el) a băgat românilor în cap că, pentru toate relele, n-ar fi de vină vreun ministru al guvernelor sale, precum un Popescu, ci războiul. L-am ascultat, de mai multe ori, siderat, cum dădea vina pentru scumpiri pe război, cu o inocenţă devastatoare, fără să realizeze un moment că, subliminal, astfel face exact politica de propagandă a Kremlinului. Dar, preşedintelui nostru poţi să-i ceri orice, de natura unei lovituri măiastre la golf, dar nu subtilitate. Din acest punct de vedere, nu e deloc politician: aruncă cuvintele greu, dar ţintit, ca paltonul pe capotă.

Aşa încît, lumea, mai informată sau mai puţin informată, socoteşte că atunci cînd războiul se va încheia, se vor întoarce la traiul (şi preţurile) dinaintea lui. Sau cel puţin există perspectiva să o facă. Mie mi-e teamă că nu se va întîmpla aşa ceva. N-am văzut niciodată preţuri scăzînd în România, decît numai atunci cînd Mugur Isărescu a tăiat trei zerouri la leu. Mi-e teamă că aşa se va întîmpla şi cînd se va încheia războiul şi vom avea o nouă dovadă a lăcomiei ”multinaţionalelor” care domină piaţa de desfacere şi consum în România, care-şi vor spune uite, au supravieţuit, pot, au bani, scot ei de undeva, nu ne interesează de unde, dar scot. Şi-n plus, vor veni şi scadenţe la valurile de împrumuturi externe, făcute de ”guvernele lui”. În vreme ce românul obişnuit nu ştie la cîte să se mai împartă, ca să facă un ban în plus.

Asta a devenit iarăşi o problemă, pentru că în România statul, care poartă cel mai necruţător război, unul continuu, fără început şi fără sfîrşit, împotriva cetăţeanului său, a început să supraimpoziteze singurul nostru bun, pe care credeam că nu vrea să ni-l fure nimeni: munca. Dar trebuie acum să considerăm munca, în proporţie de mai mult de 40 de procente, una ”patriotică”, ori ”voluntară”, cum vreţi, pentru că nu primim bani pe ea – se duc la stat, pe feluritele taxe şi impozite. Dacă adăugăm lor şi accizele crescute la diferitele produse ”de lux”, cum au ajuns şi carburanţii, ori TVA-ul la tot ceea ce cumpărăm, veţi constata că de fapt mai puţin de jumătate din ce muncim se plăteşte şi de fapt ne intră în buzunar.

Astfel, împărţit între războaiele de pe cele două fronturi, cel din Ucraina şi cel de acasă, românul – şi nu numai el – ci şi cetăţeanul european, a obosit. Obosiţi deja, ne pregătim de intrarea într-o iarnă, pe care şi cei mai optimişti o cred mai grea decît cele din pandemie, iar cei mai pesimişti (în genere europenii vîrstnici) spun că va fi aidoma cu iernile din copilăria lor, de la finele ”celuilalt” război. La noi, cei trecuţi de 50 de ani îşi spun şi ei că va fi ”ca pe vremea lui Ceauşescu”. Toate se întîmplă pentru că, pe nesimţite, prin efectele lui economice, care se resimt deja cel mai mult în economia europeană – şi asta, cu cît eşti mai aproape de ”linia frontului” – războiul din Ucraina este, de fapt, un al treilea război mondial.

Pe care, din nefericire noi, românii, sîntem nevoiţi să-l purtăm fără apărare şi fără comandanţi – ceea ce ar trebui să facă o clasă politică eficientă şi atentă, un guvern care priveşte la nevoile celor guvernaţi. La noi, sînt atenţi doar la cine promite primul, mai mult, cum ”sare darul” în procente la pensii (pe hîrtie), între PNL şi PSD, la o ceartă inutilă, într-un joc murdar, de care s-au prins şi cei mai navi dintre alegători. Astfel încît, ”sondajele de opinie” nu sînt ameninţătoare din perspectiva ”intenţiei de vot”, cît mai ales din cea a lipsei acestei intenţii.

Cine ne-a adus aici? Hotărît lucru, nu doar războiul – cel din Ucraina, cît mai ales cel intern, al politicienilor şi guvernanţilor, în frunte cu preşedintele, cu propriul electorat. Pe acest front, nu mai sperăm demult într-o minune. Asftel încît, minunea o aşteptăm de la celălalt: iarăşi am văzut, pe canalele de ştiri, filmate picioarele bîţînind ale lui Putin într-o conferinţă la Kaliningrad, ori declaraţii în doi peri ale lui Peskov, care spune, a cîta oară, dar cu o uşoară nuanţă schimbată, că Vladimir Putin este gata să negocieze cu Volodimir Zelenski, cum se va încheia ”operaţiunea specială” şi respectarea nu a ”condiţiilor”, ca pînă acum, ci a ”intereselor Rusiei”. Asta deşi e evident că Putin însuşi şi niciunul dintre apropiaţii lui nu ar risca o apariţie publică a autocratului, în prezenţa celui mai mic semn de slăbiciune fizică ori psihică a lui, aşa cum nimeni nu vrea să priceapă că ruşii nu au subtilităţi şi că pentru ei, condiţii sau interese, e totuna.

Că, de fapt, toate sînt ”jocuri de scenă”, menite să sădească speranţa în sufletul celor ce aşteaptă cu sufletul la gură o minune, un sfîrşit al războiului, pentru a o spulbera apoi, odată cu moralul, în pragul coşmarului unei ierni fără sfîrşit, care nici n-a început încă. Iarnă din care totuşi noi, românii, vom ieşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cred eu, mult mai bine decît alţi europeni, şi nu prin meritele altora, adică a politicienilor noştri care se ocupă de asta, ci prin vocaţia noastră de supravieţutori: – am mai încercat ierni grele, fără lumină şi căldură, cu pîine puţină, le-am trecut, şi n-a fost nevoie de un război mondial, pentru asta.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria editorialistii

Citește pe alephnews.ro: Ce ar însemna o președinție Trump pentru războaiele globale și securitatea europeană? Ucraina și Israel sunt principalele subiecte

Citește pe www.zf.ro: Dezastru în industria auto: Producătorul german de piese auto Schaeffler a anunţat că dă afară 4.700 de persoane. În septembrie, gigantul german a trimis înştiinţări de şomaj tehnic angajaţilor de la fabrica din Braşov

Citește pe www.zf.ro: Firma din România care face bani din ce aruncă românii la coş a deschis cea mai modernă fabrică din UE

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: marius oprea,; occident,; razboiul rece,; ucraina

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.