COMENTARIU Marius Oprea: S-a decis: avem libertatea de a muri!

Nu sînt un prieten al restricţiilor de niciun fel, în afara celor care apără bunul simţ şi siguranţa unei convieţuiri paşnice. Tocmai acum, cînd ne aflăm ”pe dungă”, cînd rata îmbolnăvirilor va decide dacă ne mai ”relaxăm”, dacă se păstrează actuala stare de alertă, ori chiar există pericolul întoarcerii la starea de urgenţă, Curtea Constituţională a decis că sunt ilegale carantina, izolarea sau internarea celor infectaţi cu Covid 19, stabilite pînă acum de autorităţi. Mi se pare un act de inconştienţă. E un atac tocmai la adresa bunului simţ şi a siguranţei de care vorbeam, să se aplice fără niciun fel de contextualizare texte ale unei Constituţii scrise ”pe genunchi”, pentru o republică şchioapă şi să se pună frînă unor măsuri care, în fond, sînt de natură tocmai să apere starea de sănătate a naţiunii. E o orbire fără seamăn. Cu alte cuvinte, s-a decis că poate să moară naţiunea, dar să-i rămînă intactă Constituţia. 

 

Nu m-am grăbit pînă acum nici să laud şi nici să apăr un guvern care e prea mult subjugat voinţei şi fuduliei lui Klaus Iohannis, dar acum nu pot să nu spun că mi s-au părut perfect legitime şi normale măsurile luate de executiv şi promptitudinea cu care ele au fost aplicate, fapt care a dus la o stăpînire mult mai bună a răspîndirii Covid-19 în România, în raport cu alte ţări europene. Deşi avem un sistem de sănătate la pămînt, s-a reuşit performanţa ca, prin aceste măsuri, numărul îmbolnăvirilor şi al deceselor să fie unul redus. E drept, a fost nevoie chiar de acţiuni poliţieneşti supradimensionate, contestate şi ele (de astă dată cred că justificat, pentru că le-a lipsit cu totul măsura ”prevenirii” şi s-au rezumat doar la pedepsire), pentru a impune reguli cu care numai cetăţenii trecuţi de cinzeci de ani, ca mine, au mai fost obişnuiţi, din vremea lui Ceauşescu. Restricţiile de circulaţie, carantina şi izolarea la care am fost supuşi, străzile pustii pe care se auzeau doar sirene şi magazinele luate cu asalt în primele zile ale pandemiei, mi-au adus aminte de viaţa cotidiană în România anilor ’80. Dar toate au trecut, şi le-am trecut, slavă Domnului, cei mai mulţi dintre noi, cu bine. Şi nu pot să nu-mi arăt respectul faţă de personalul medical şi faţă de cei din ordinea publică, faţă de nopţile nedormite ale unui Arafat, Vela ori ale neobositului Nelu Tătaru. Acum, se alege praful de toată munca lor. Şi România îşi deschide larg porţile în faţa coronavirsului.

 

Curtea Constituţională a sărit calul, arătînd că nu e vorba deloc de bun simţ şi de o contexualizare în judecarea deciziilor sale, ci şi că e vorba de un război în toată regula pe care îl poartă de fapt împotriva guvernului. Mă întreb: de ce abia acum a sesizat Avocatul Poporului că măsurile de carantină, izolare şi internare, luate prin ordin de ministru sînt neconstituţionale? De ce nu s-a făcut sesizarea imediat după instituirea acelor măsuri? Şi, dacă măsurile acum contestate ar fi fost luate de guvernul anterior, mă întreb iarăşi, ar mai fi făcut ele obiectul unei sesizări a Avocatului Poporului? Şi Curtea ar fi dat, cu o atît de mare promptitudine, decizia privind neconstituţionalitatea lor? 

 

Bun, să admitem că nu e niciun joc politic aici, ci doar apărarea libertăţilor noastre. Dar ni se lasă libertatea să murim. Nimeni nu se supune, în genere, de bunăvoie unor restricţii precum spitalizarea, carantina, izolarea, dacă ele nu sînt stabilite prin norme. De ce nu înţeleg totuşi judecătorii Curţii că, în situaţii speciale, cum e o molimă (care n-are culoare politică) este nevoie de măsuri urgente şi radicale, mai ales cînd legile în ţara asta sînt ca un şvaiţer, prin găurile căruia se plimbă nestingheriţi nu numai ei, judecătorii Curţii, dar şi cei care ştiu să ”fure cu legea-n mînă”, cum spunea odinioară un clasic al genului şi fost coleg de partid cu domnul Dorneanu, l-am numit pe Viorel Hrebenciuc? 

 

Trebuie să fim realişti şi conştienţi că, fără măsurile declarate acum necostituţionale, fără carantină, izolare şi internarea bolnavilor în spitale, România ar fi fost astăzi nu la pămînt, ci în pămînt. S-ar fi săpat gropi cu buldozerele la marginile oraşelor, ca în Brazilia. Să pui semnul egal între internarea contagioşilor Covid-19 cu o ”restrîngere a libertăţii”, să asimilezi spaţiile de carantină cu ”locuri de detenţie” şi un act medical cu unul de tortură este un act de inconştienţă. Acum, din eroi, printr-o mişcare de condei, personalul medical a fost transformat de către Avocatul Poporului într-o gloată de  torţionari şi unităţile spitaliceşti în puşcării. ”Vidul legislativ” care într-adevăr există, putea fi suplinit de bunul simţ. Dar n-a fost aşa. 

 

Pînă la momentul publicării în Monitorul Oficial, Guvernul ar avea timp să clarifice, din punct de vedere legislative situaţia şi să creeze un cadru legislativ în acord cu Constituţia pentru măsurile speciale din vreme de pandemie. Premierul Orban a şi spus că ”trebuie să fim pregătiţi cu orice modificare a legislaţiei, care se impune”. Şi i-a cerut părerea ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu. Acesta i-a răspuns premierului cu seninătatea unui om beat care-şi vede casa arzînd şi, în loc să cheme pompierii, mai desface o bere ”Trebuie să vedem decizia în ansamblul său şi motivarea şi după aceea, evident, trebuie să stabilim un mod de reacţie faţă de această decizie care prin forţa legii va deveni obligatorie, odată publicată în Monitorul Oficial. Pînă la publicarea în Monitorul Oficial, vorbim doar de o informaţie de presă”, a lungit-o omul beat de care vorbeam. Ce informaţie mai vrea? Ce ministru e Predoiu, dacă nu are deja pregătite cel puţin trei variante de proiect? Dacă judecătorii Curţii Constituţionale, ori Avocatul Poporului mai au totuşi o scuză în apărarea la virgulă a Constituţiei, cu toate viciile şi lacunele ei, dar nu pentru indiferenţa faţă de situaţia particulară a unei ţări aflate în plină pandemie, ministrul  justiţiei e ori dus, ori rău intenţionat. Ori ambele. E evident că în momentul de faţă toţi, Cătălin Predoiu, Valer Dorneanu, judecătorii Curţii şi avocatul unui popor care poate să moară cu Constituţia-n mînă, ţin larg deschise porţile în faţa pandemiei Covid-19. Chiar cînd credeam că scăpasem.