COMENTARIU Marius Oprea. Scandalul ”linguriţelor” – o manipulare fără sfîrşit

Am văzut iarăşi pe ecranul televizorului incriminarea unui ierarh, acelaşi ”răzvrătit” ÎPS Tedosie, că i-a împărtaşit pe credincioşi ”cu aceeaşi linguriţă”, la praznicul Sfîntului Andrei. Deşi s-au adunat cîteva sute de pelerini la peştera în care se spune că s-ar fi adăpostit sfîntul, chiar pe o vreme cîinoasă şi pentru că altceva n-a fost de incriminat (n-a ieşit cu scandal), a fost scoasă din recuzită din nou ”aceeaşi linguriţă”.  E  fie rea-credinţă, fie răutate. Ori ambele.

Leitmotivul ”linguriţei” apare recurent de opt luni de zile, de cînd au fost date publicităţii nişte recomandări ale Institutului Naţional de Sănătate Publică, prevăzînd (între altele) ca, odată cu deschiderea bisericilor pentru credincioşi, să se aplice o serie de reguli pentru evitarea contaminării cu Covid-19. Unele, cu caracter general, erau de bun simţ şi s-au aplicat (se aplică) fără probleme. De pildă, ”se va evita atingerea sau sărutarea obiectelor sacre de cult, în locul acestor gesturi rituale se va indica îngenuncherea sau înclinarea; se vor dezinfecta periodic, o dată la 4 ore, obiectele frecvent atinse: mînerele uşilor, obiectele de cult, icoanele, suprafeţele” ş.a.m.d.

Tot atunci, în această Anexă 5, preluată apoi între măsurile impuse de starea de alertă, se mai arăta că ”nu se recomandă organizarea de pelerinaje sau călătorii religioase”. Recomandarea, cum ştim, a devenit interdicţie explicită şi punctuală, în cazurile celor trei mari pelerinaje ale românilor ortodocşi de peste an. Dar între aceste recomandări iniţiale ale INSP mai figura şi una absolut aberantă pentru cler şi pentru credincioşii practicaţi: ”binecuvântarea se va oferi/primi de la o distanţă de cel putin 1 metru, se va evita oferirea/primirea împărtăşaniei în condiţile în care nu se pot asigura linguriţe şi pahare de unică folosinţă”.

Biserica a protestat imediat faţă de această intruziune în ritual. Oamenii nu se împărtăşesc ”cu linguriţa”, ci cu Trupul şi Sîngele Domnului. Purtătorul de cuvînt Vasile Bănescu a spus la vremea respectivă că asemenea obiecte ”de unică folosinţă” nu există în inventarul de cult al bisericii. Iar mai apoi, poate pentru a se cîşiga timp şi a nu se reveni la măsura drastică de reînchidere a bisericilor, s-a comunicat că BOR urma a se consulta şi cu alte ”biserici surori”, în legătură cu insolita interdicţie. A venit destul de repede rezultatul: cererea este incceptabilă: ”Toate Bisericile Ortodoxe autocefale rămân fidele tradiţiei liturgice ortodoxe de împărtăşire a credincioşilor dintr-un singur Potir sfinţit şi cu o singură linguriţă sfinţită”, a precizat Patriarhia într-un comunicat.

În toiul scandalului şi al controverselor, cei mai mulţi preoţi au înţeles că nu pot încălca oferirea ritualică a Euharistiei, pentru că ea este centrul întregii Liturghii şi că nu pot să transmită credicioşilor Trupul şi Sângele Domnului din păhărele de unică folosinţă şi cu linguriţe de plastic. Cel mult, s-au abţinut de la a împărtăşi, ori au făcut-o cum o făceau îndeobşte în cazul credincioşilor bolnavi, cînd aceştia se împărtăşesc cu linguriţa de acasă. La vremea aceea, reporterii se întreceau să vîneze preoţi care împărtăşeau ”ilegal” şi jurnalele de ştiri erau pline de asemenea ”cazuri”.

Iarăşi, ÎPS Teodosie al Tomisului s-a arătat inflexibil în raport cu interdicţia şi a păstrat dogma, ceea ce i-a atras din nou un tir de atacuri dintr-o mare parte a presei. I s-a făcut şi dosar penal, la plîngerea unei asociaţii civice ”progresiste” din Constanţa, care militează inclusiv pentru recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Dosarul a fost rapid clasat, pentru ”inexistenţa faptei”: nimeni nu s-a plîns că s-a îmbolnăvit şi, chiar dacă n-ar fi fost aşa, procurorii n-ar fi avut cum să facă dovada că boala a stat în Sfînta Împărtăşanie, în linguriţă şi Sfîntul Potir. Înaltul Teodosie a decretat, pe bună dreptate, în baza acestei clasări că ”linguriţa de împărtăşanie nu e penală”.

Subiectul folosirii linguriţei unice pentru împărtăşanie a inflamat spaţiul public multă vreme, deşi guvernul a renunţat destul de repede la această interdicţie, în deciziile finale privind regulile care trebuiau respectate în timpul stării de alertă. Dar linguriţa de plastic şi paharul de unică folosinţă au rămas întipărite în minţile multor editori de ştiri din presa românească. Sau poate acesta a fost ”ordinul de zi pe unitate”. Nu e zi, ori sărbătoare în care să nu ni se arate un preot care nu poartă mască la slujbă (deşi are voie să nu o facă, aşa cum n-o fac nici prezentatorii ştirilor, unde respectivii sînt înfieraţi) şi mai ales să se sublinieze insidios că împărtăşania s-a făcut ”cu aceeaşi linguriţă”. 

Linguriţa de împărtăşanie nu e un moft. Prima atestare a folosirii ei în împărtăşirea credincioşilor cu Sîngele şi Trupul Domnului apare în scrierile lui Atanasie Sinaitul, dar practica devenise curentă în 1053 în întreaga lume răsăriteană, cînd cardinalul apusean Humbert îi învinuia pe bizantini de folosirea ei. Aşadar, linguriţa a mai fost subiect de discordie, chiar şi în vremea separării celor două biserici. Cel puţin de un mileniu, aşadar, linguriţa şi Potirul sînt, în ritul ortodox, parte din obiectele de cult, sfinte vase prin care Sfînta Împărtăşanie, Trupul şi Sîngele Domnului, ajung prin ele la credincios, pentru a-l întări şi a-l alina.

În mod straniu, cu toate acestea, deşi guvernul însuşi a înţeles, în cele din urmă, că era pe cale să comită o aberaţie şi o impietate şi a renunţat la măsură, ”fake-news-ul” este rostogolit într-una prin presă – l-am văzut şi pe postul naţional de televiziune: ”preoţii i-au împărăşit pe credincioşi cu aceeaşi linguriţă”! E un exemplu trist de prostie rostogolită de jurnalişti fie inculţi, fie interesaţi, prin care un abuz îşi revendică deja public statutul de normă, ca să distrugă o cutumă milenară a oferirii Euharistiei, esenţă a Sfintei Liturghii. De fapt, a bisericii – căci ea e, în cele din urmă, cea pusă la zid.