COMENTARIU Marius Oprea: ”Sfîrşitul istoriei” şi ultimul comunist din România. Site – ul PSD a fost atacat de hackerii ruşi

Guvernul Văcăroiu a fost cel care a realizat, timp de patru ani, celebra (dar uitata) performanţă a ”creşterii zero” a economiei, cu care se mîndrea în fiecare număr din ”Vocea României”, oficiosul guvernamental. Se stingeau încet ecourile mineriadelor şi în România începea, de-a surda, pe tăcute, ”marea privatizare” pe hîrtie şi jaful fostei economii socialiste, pe bune. Nici urmă de liberalism, iar PNL-ul, serios inflitrat, era rupt în trei-patru grupări şi, compromis de participarea la guvernare în ”regimul Iliescu” (în guvernul Stolojan) şi de părăsirea Convenţiei Democratice, nici n-a mai intrat în Parlament. Cu atît mai puţin, se putea vorbi la noi, în anul publicării celui mai mare elogiu adus liberalismului, de o ”piaţă liberă”, cu un prim ministru care avusese pînă în 1989 o funcţie de conducere în Comitetul de Stat al Planificării.

Am suferit întotdeauna de ”decalaj istoric”. Am pierdut zece ani cu un fost comunist, rămas fidel principiilor sale desuete, care ”n-a furat” (el însuşi), dar a patronat, cu ochii închişi, un mare jaf naţional, naşterea unui stat mafiot, care avea ca primă grijă trecerea fără probleme a ”avuţiei naţionale” din ”bun al întregului popor”, la statutul de ”avuţie personală”, bun al securiştilor şi activiştilor de partid care au alcătuit şi susţinut cercul puterii sale.

Privatizarea în România, marile tunuri, lipsa oricărei perspective de integrare a ţării în structurile euro-atlantice, care domneau în ţara al cărui conducător, prieten din tinereţe cu Gorbaciov, a suferit ca un rus adevărat la destrămarea URSS, cu care semnase cu numai două luni înainte un ”tratat de prietenie şi colaborare”, erau girate de un partid care nu-şi făcea probleme, din cauza ”moştenirii comuniste” care-i marca trecutul. Dimpotrivă, aceasta era chiar cel care îi adusese succesul electoral – chiar şi după întreruperea de patru ani a unei istorii lineare postcomuniste, care părea imuabilă, de către guvernarea CDR şi administraţia Constantinescu. Măcar în aceşti patru ani, România a fost mutată de pe şinele cu ”ecartament sovietic” pe cele europene şi euroatlantice, fără putere de întoarcere.

Acum, asistăm la punctul final al acestei istorii. Momentul în care, aidoma lui Lenin în mausoleul său, Ion Iliescu vede din locuinţa sa alocată de statul român, ca pentru un fost preşedinte, cum partidul al cărui preşedinte de onoare este încă, e atacat de hackeri ruşi, pentru că se situează vădit şi făţiş în susţinerea ucrainenilor, împotriva armatei invadatoare a lui Vladimir Putin, noul ţar de la Moscova.

Degeaba a încercat Ciolacu să spună că e o confuzie de nume, că ”nu el” a zis să se trimită arme Ucrainei. Ruşii nu sînt nici proşti, nici dezinformaţi. Prin atacul cibernetic care a blocat site-ul PSD, pe care piraţii în slujba Moscovei şi-l asumă, se pune un punct final unei lungi şi dureroase tranziţii. Da, acum avem economie de piaţă. Da, avem şi corupţi, şi hoţi, dar e o societate deschisă. Da, trăim în plin liberalism. Partidul liberal din România se numeşte PSD. Ruşii ştiu cel mai bine asta.