COMENTARIU Marius Oprea / Strîns uniţi, în jurul Coaliţiei vorbelor goale

N-am mai văzut o asemenea înşiruire de nimicuri pompoase de la Programul de Făurire a Societăţii Socialiste Multilateral Dezvoltate, adoptat la Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român. Coaliţia, se spune în preambul, ”funcţionează pe principiul solidarităţii şi colegialităţii”. Se vede de la o poştă: e ca şi cum ni se spune că, nişte oameni care stau la aceeaşi masă gîndesc la fel. Îşi zîmbesc frumos şi se umplu de amabilităţi, în vreme ce sub masă îşi ascut cuţitele. E de domeniul evidenţei că e o bătălie surdă, care a început din prima clipă, pentru acapararea funcţiilor şi a puterii, de păstrare şi consolidare a ei. De pregătire, de pe acum, a viitoarelor alegeri. Unde nu va candida nicidecum coaliţia, ci separat, partidele ei. Nu înţeleg pe cine încearcă să convingă liderii liberali şi ai USRPLUS că lucrurile vor merge bine de acum încolo.

Chiar dacă au căzut de acord că înlocuirea unui ministru rămîne prerogativa primului ministru, chiar dacă au consimţit ca acesta să rămînă Florin Cîţu, chiar dacă s-a stipulat, ca o concesie către Barna&comp. ca acesta să ”informeze” atunci cînd are de gînd să demită un ministru şi să o facă în baza unei evaluări, e sigur că lucrurile nu vor merge nici de acum înainte bine.

Se spune că ”responsabilitatea politică se asumă împreună, cu participarea la decizie a tuturor membrilor coaliţiei şi a premierului”. Dar ceea ce nu se spune e că această responsabilitate se ”decontează” separat, pe partide şi de aici vor începe din nou frecuşurile. Chiar dacă ”deciziile majore se iau colegial, cu acordul formaţiunilor din coaliţie”, chiar dacă s-a căzut de acord ca niciun reprezentant al formaţiunilor din coaliţie să nu mai iasă în public prin declaraţii care ”să submineze activitatea şi agenda guvernamentală şi a membrilor guvernului” şi comunicarea publică se va face în spirit de susţinere reciprocă şi solidaritate”, e greu de crezut că acest acord va funcţiona în realitate. Sîntem asiguraţi că toţi sînt ”strîns uniţi în jurul Coaliţiei”, în frunte cu premierul, cum eram înainte toţi ”strîns uniţi în jurul Partidului”. Pînă într-o zi de decembrie, cînd s-a ales praful de tot.

Acest acord al Coaliţiei e fără cap şi coadă. Sînt nişte angajamente formale, pe care toţi cei de la masă ştiu că nu au cum să le respecte. Le-au semnat totuşi şi au căzut ”la pace” pentru că aşa le ceruse, separat, fiecăruia, Preşedintele Iohannis. Nimeni nu vrea anticipate şi acest risc exista, pentru că e greu ca un guvern să treacă din nou prin Parlament. Totul e la mîna UDMR-ului şi a grupului minorităţilor, al cărui reprezentant va participa de acum înainte la toate şedinţele Coaliţiei.

Criza, provocată doar de demiterea unui ministru a cărui energie s-a focalizat numai pe provocarea unor scandaluri, care să-i creeze imaginea de ”justiţiar” şi să-i permită acapararea unui control absolut şi absurd asupra sistemului de sănătate, a arătat nu numai că această coaliţie nu are şanse de guvernare pe termen lung şi nici forţa de a-şi asuma nişte decizii care să ne facă într-adevăr viaţa mai bună. Ci doar că e doar o etapă de acalmie, în bătălia continuă pentru controlul resurselor şi a puterii de a le împărţi, în folosul propriilor formaţiuni politice.

”Tratatul” semnat la împăcarea dintre Cîţu şi USRPLUS reprezintă şi o înfrîngere a celor din urmă. Lipsiţi de orice experienţă şi cultură insituţională şi căzuţi în beţia puterii, care-ţi dă un dulce sentiment al veşniciei într-o anumită poziţie, liderii acestei formaţiuni deja legal constituită, pe baza anterioarei alianţe, n-au avut nicio clipă intenţia să iasă de la guvernare. Oricum, ei se bazează pe un electorat pe cît de naiv şi uşor de manipulat, pe atît de fanatizat – aşa că, orice ar face, acesta va justifica într-un fel poziţia aleşilor lor, oricare va fi aceea.    

Ceea ce m-a îngrijorat însă e lipsa de aderenţă la realitate a liderilor Coaliţiei. Acum, se spune, prioritatea guvernului e vaccinarea. De parcă ar putea ei să influenţeze, să convingă cumva un popor obosit şi dezorientat. Apoi, să vii cu ideea înfiinţării unui ”grup de lucru permanent pentru Eficientizarea Funcţionării Statului”, naşte întrebarea legitimă: atunci, guvernul ce mai e?

Cît despre restul, sînt doar vorbe goale, care se rezumă la promisiunea reciprocă, pusă pe hîrtie,  de a nu se mai certa în văzul lumii. Căci ”programul de guvernare” a luat sfîrşit, odată cu împărţirea tuturor funcţiilor posibile din ţara asta. Au mai rămas cîteva, precum televiziunea şi radioul public, dar e o chestiune de zile pînă cînd se vor rezolva şi acestea şi se va încheia ”depolitizarea”, care în accepţia Coaliţiei înseamnă îndepăratrea tuturor celor ce nu-s de-ai lor din funcţii, indiferent de competeţa managerială a deţinătorilor. Ca şi pe vremuri, cînd dosarul şi vechimea în partidul  comunist era singura diplomă valabilă şi universal recunoscută – şi nimic altceva.

Nu s-a întîmplat nici acum, cu acest guvern , nimic bun pentru români, într-o tranziţie care nu se mai termină. Doar că termenul de ”reformă” a fost înlocuit cu cel de ”resetare”, pentru a camufla, cum era şi cu ”făurirea societăţii socialiste multitareral dezvoltate” a lui Ceauşescu, o realitate mult mai prozaică: aceea că în România statul nu aparţine cetăţenilor săi, ci doar celor care îl conduc.