COMENTARIU Marius Oprea. Ţara arde şi Iohannis pleacă la plimbare

De obicei, Klaus Iohannis e uşor de descifrat. Simplu, ca un pătrat. E profund, atîta cît e un afiş pe un perete. Dar uneori, Klaus Iohannis m-a lăsat cu gura căscată. Niciodată însă ca ieri, cînd a ieşit cu declaraţii, după moţiune. Mă aşteptam la altceva, adică la o comunicare seacă a datei la care va începe consultările la Cotroceni. În schimb, am ascultat un discurs ca al domnişoarei Vijulie.

De ceva vreme, ne-am obişnuit cu prezenţa la televizor a Violetei Vijulie, pe care mulţi continuă să o confunde cu sora sa, Elena Vijulie – Tănase, o cunoscută jurnalistă BBC şi apoi de televiziune, în prezent director al ediţiei on-line a ”Europei libere”, secţia română. Dar între cele două surori nu e nicio asemănare. Spre deosebire de sora ei mai mare, Violeta nu are, cu toată experienţa ei în comunicare, care apare des menţionată în CV-ul public, de zece pagini, nicio înclinaţie pentru aşa ceva. În discuţia cu ea, orice întrebare, orice diferenţă de opinii faţă de cele cu care vine ea în studio, ricoşează ca dintr-un zid. Domnişoara Vijulie e un fel de Ana Pauker, dar fără charismă, şi care l-a înlocuit ca subiect al adoraţiei şi al abnegaţiei sale pe Stalin cu Cîţu şi pe Lenin cu Iohannis. Orice i-ai spune, cît de logic ar fi, o ţine pe-a ei. La  diferenţa între surori despre care vorbeam, în cazul ei se adaugă şi un vocabular relativ sărac, compensat de fermitatea unui bulgar în luptă cu ridichea uriaşă.

Ei bine, Iohannis a reuşit să o egaleze pe Violeta Vijulie şi să o depăşească pe alocuri. Ţine cu Cîţu, pentru că e vorba de un produs al său, deci se înţelege că nu poate să fie decît bun. Un „lucru” bine făcut. Aşa că demiterea lui e cea mai mare prostie pe care au putut-o comite ceilalţi politicieni, cei aflaţi de partea rea a istoriei. ”Trist, dar adevărat”, a început el, cu concluzia celor petrecute ieri. A fost singura notă personală, după care a îmbrăcat sarafanul domnişoarei Vijulie şi a început să-i atace pe cei vinovaţi pentru criză. USR-ul, bineînţeles, care se pare că, de-acum, vor, nu vor, au să stea în opoziţie. Ei sînt acei ”unii politicieni”, vinovaţi în opinia lui Iohannis de actuala criză: ”USR a fost parte din coaliţia de guvernare. USR a plecat din Guvern şi a votat, USR, împreună cu PSD şi AUR moţiunea de cenzură de astăzi. Acestea sunt faptele, restul este discurs politic sau demagogie sau cum doriţi să-i spuneţi”.

Din ce a continuat, trebuie să înţelegem inclusiv că USR-ul e vinovat şi de faptul că vine iarna: ”Pandemie, criza preţurilor la electricitate, vine iarna, România trebuie să fie guvernată. toate acestea trebuie să fie rezolvate de cineva” şi din cauza useriştilor, nu mai are cine. Şi, ce s-a gîndit Iohannis, în faţa acestei situaţii, în care, pînă la această propoziţie, părea să te ducă cu gîndul că va începe consultări imediat, pentru a pune cît mai repede un nou guvern, să se ocupe de treburile ţării? Mai ales că, aşa cum indică atacul lui Iohannis, cît şi declaraţiile anterioare ale lui Cîţu, acesta va fi un guvern fără USR, sau cel puţin fără o parte a lui, fără PSD, ori cel puţin fără o parte a lui, ceea ce e greu de imaginat şi implică negocieri serioase, de care Cîţu singur nu e în stare. Dar, nu. Preşedintele pleacă.

Pleacă în week-end. Bine, mai întîi în vizita deja programată în Slovenia şi apoi, probabil, în vizita săptămînală acasă, la Sibiu. Ţara poate să aştepte. Pretextul? ”Este momentul pentru decizii mature. Este nevoie de decizii mature din partea politicienilor, din partea partidelor politice”. Aşa că le lasă timp de gîndire partidelor, ”să se întrunească în forurile lor interioare” (plastic spus, în limbajul domnişoarei Vijulie!) şi le va chema la Cotroceni cîndva, săptămîna viitoare. Cînd ”vrea muşchii mei”, cum s-ar spune.

Pînă atunci, pa, Românie! Iohannis ştie şi spune că ţara arde, dar mai întîi le arată tuturor cine-i el. Acesta-i preşedintele nostru. Vorba lui, ”trist, dar adevărat”...