COMENTARIU Sorin Avram. Klaus Iohannis, omul care se îngrijorează şi subliniază. Pe milioane de euro

Într-un cu totul alt context, nici nu contează care, preşedintele României a declarat: ”Mă preocupă, mă interesează şi urmăresc cu atenţie şi, recunosc, cu un pic de îngrijorare evoluţia”.

Dintr-o altă relatare de presă aflăm că ”preşedintele României a subliniat că majorarea semnificativă a preţurilor la energie constituie o preocupare majoră pentru România, având în vedere impactul pe care îl are asupra cetăţenilor, întreprinderilor şi, în special, asupra consumatorilor vulnerabili”. Evident, nu şi asupra consumatorului de la Palatul Cotroceni, pentru că nu el plăteşte factura.

Preocuparea trebuie neapărat însoţită şi de o identificare, aşa că domnul Iohannis ”a evidenţiat necesitatea identificării rapide de soluţii eficiente pe termen scurt, deoarece criza energetică actuală va avea efecte serioase la nivelul tuturor ţărilor Uniunii, cu profund impact socio-economic, atât la nivelul consumatorilor casnici, al populaţiei, cât şi la nivelul economiilor în general, afectând competitivitatea industriilor din statele membre”.

Şi cum preocuparea şi identificarea fără abordare sunt ca nunta fără muzică, domnul Iohannis a subliniat ”necesitatea unei abordări convergente la nivel european, care să vizeze soluţii comune, integrate, pentru a coordona răspunsurile naţionale şi a pledat pentru adoptarea unor măsuri imediate în vederea protejării consumatorilor vulnerabili”.

Pe lângă preocupare, identificare şi abordare, preşedintele României vine şi cu un pic de ”mi se pare”: ”Avem o coaliţie formată din social-democraţi şi liberali, fiecare încearcă să îşi promoveze politicile bazate pe o anumită doctrină, dar asta nu înseamnă că Guvernul le pune în practică alandala şi amestecate. Deocamdată, am spus, s-a spus şi respectă, că nu vor fi majorate taxe şi impozite şi nu vor fi introduse altele noi. Mie, personal, acest impozit - suprataxarea - nu mi se pare nici necesar, nici util, nici corect, ca să mă exprim foarte clar”.

E cât se poate de clar, domnule preşedinte. Atâta se poate. Însă, sunteţi cam scump, domnule preşedinte. Doar pentru că vă îngrijoraţi, evidenţiaţi, subliniaţi şi vă exprimaţi să beneficiaţi de masă, casă, coloane oficiale, cheltuieli de protocol şi excursii în străinătate nu meritaţi milioanele de euro pe care statul vi le oferă an de an. Statul acela eşuat despre care, din când în când, dumneavoastră vorbiţi cu atâta preocupare. Şi, evident, îngrijorare.