COMENTARIU Sorin Avram: Klaus Iohannis, preşedintele cu care România îşi pierde vremea

Când a stat ultima dată preşedintele României, Klaus Iohannis, la aceeaşi masă cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe a României? Sau cu şeful Bisericii Catolice din România?

Când a vorbit ultima oară preşedintele României cu preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop?

Când s-a întâlnit ultima oară cel care ar trebui să fie preşedintele tuturor românilor cu reprezentanţii producătorilor şi distribuitorilor de energie electrică? Sau cu reprezentanţii asociaţiilor de fermieri sau de producători agricoli? Sau cu cei ai asociaţiilor producătorilor şi distribuitorilor de medicamente?

Când a discutat domnul preşedinte cu liderii asociaţiilor transportatorilor rutieri sau feroviari? Când s-a aşezat Klaus Iohannis la aceeaşi masă cu reprezentanţi ai companiilor IT ori cu cei care produc piese auto pentru marile concerne internaţionale? Când s-a întâlnit domnul preşedinte cu reprezentanţi ai elevilor şi ai studenţilor?

Astfel de întâlniri l-ar fi ajutat pe domnul preşedinte să depăşească statutul de primar de provincie, să înţeleagă mai bine România, să facă o colecţie de idei şi să încerce să le pună în practică prin numeroasele pârghii pe care le are la dispoziţie. Astfel de întâlniri l-ar fi ajutat pe Klaus Iohannis să depăşească statutul de modest profesor de fizică în faţa căruia nişte elevi mediocri nu îndrăznesc să comenteze în timpul meditaţiilor.

Klaus Iohannis s-a obişnuit să stea la masă doar cu soţia domniei sale şi cu prietenii săi de cursă lungă în weekend-urile prelungite de la Sibiu şi să se consulte, din când în când, cu reprezentanţii societăţii civile aleşi după sprânceană şi cu cei ai formaţiunilor politice aleşi după culoarea carnetului de partid. Consultări, vorba vine, întâlnirile cu aceştia reprezentând nişte formalităţi care-l ajută pe domnul Iohannis să mimeze interesul pentru problemele ţării şi democraţia.

Klaus Iohannis nu a profitat de şansa pe care i-au oferit-o cei care l-au făcut preşedintele României. Şansa de a întâlni academicieni, chirurgi pricepuţi, fotbalişti născuţi, şi nu făcuţi, matematicieni de prestigiu sau genii ale artei, de la care ar fi avut ce învăţa. Pentru cultura sa generală, dar mai ales pentru binele României. Nicio personalitate în domeniul său de activitate nu ar fi refuzat o întâlnire cu preşedintele României, indiferent de culoarea politică şi de numele acestuia.

Au trecut 7 ani de când Klaus Iohannis locuieşte la Palatul Cotroceni. 7 ani în care domnul Iohannis nu a reuşit să citească cele câteva rânduri dedicate Preşedintelui României din Constituţie şi în care nu a învăţat să stea de vorbă, să asculte, să încerce să înţeleagă câte ceva şi să spună în practică ideile bune. Klaus Iohannis este un preşedinte cu care România şi-a pierdut vremea. Şi încă mai are 3 ani de pierdut. La scara istoriei nu înseamnă nimic, însă pentru românii care au o anumită vârstă şi care se adună pe scara blocului pentru a vorbi despre facturile la energie şi despre scumpirile în lanţ la produsele alimentare înseamnă foarte mult.