COMENTARIU Sorin Avram: Nu sunt bani? Profesorii văd că sunt. Şi încă mulţi

De ce nu poate crede nu doar Marius Nistor că nu sunt bani pentru majorările salariale din Educaţie, ci şi orice educator, învăţător şi profesor din Ţară?

Pentru că:

• îl văd pe Preşedintele României, Klaus Iohannis, călătorind împreună cu soţia în toată lumea, la bordul unui avion de lux;
• îl văd pe Preşedintele României făcând naveta Bucureşti - Sibiu cu coloane oficiale lungi cât zilele de post ale angajaţilor din sistemul de învăţământ;  
• îi văd pe liderii coaliţiei de guvernare întâlnindu-se în tot felul de vile cu vedere la lac, pentru a-şi împărţi funcţii; 
• văd întâlnirile de partid organizate la munte sau la mare, depinde de anotimp, la care defilează rochii şi costume de firmă;
• văd expoziţiile de maşini din faţa hotelurilor unde sunt cazaţi participanţii la diferite congrese la care se mimează democraţia, în timp ce numele câştigătorilor este de mult cunoscut; 
• văd maşinile de lux pe care instituţii publice le achiziţionează, fără milă pentru bugetul public;
• văd cum numărul secretarilor de stat şi al consilierilor aferenţi creşte mereu;
• văd cum instituţiile publice gem de membri ai clientelei politice;
• aud de la guvernanţi că în România este creştere economică, una nemaiîntâlnită în spaţiul european;
• aud că se fac investiţii de milioane de euro în parcuri amenajate în mijlocul câmpului, în terenuri de sport în pantă, în pârtii de schi la şes şi în reţele de apă şi canalizare în localităţi în care au mai rămas doar doi bătrâni, care sunt mai în vârstă decât nucii pe care îi au în curte; 
• aud că miliarde şi miliarde de euro au pornit de la Bruxelles către Ţara Noastră şi dintr-o clipă în alta sunt aşteptate la graniţa de Vest de primari însoţiţi de copii îmbrăcaţi în costume populare.

Guvernanţii spun că nu au de unde să le ofere profesorilor ceea ce aceştia solicită, dar nici nu le transmit acestora că vor încerca să le rezolve problema cât mai repede, reducând numărul maşinilor de lux, al secretarilor de stat, al consilierilor şi al deplasărilor inutile în ţară, dar mai ales în străinătate, de exemplu. Măcar să vadă profesorii că-şi dau silinţa.  

Păcăliţi de atâtea şi atâtea ori, profesorii nu se mai uită la ce zic guvernanţii, ci se uită la ce fac şi la cum o duc aceştia, şi atunci sunt hotărâţi să continue greva. Parcă sunt mai hotărâţi ca niciodată.