COMENTARIU Sorin Avram: Nu trageţi în udemerist! Opinie în favoarea ministrului UDMR, Eduard Novak

La auzul veştii transmise de ministrul Novak, cei care şi-au dat ochii peste cap cu viteza fructelor de la păcănele şi care şi-au lovit frunţile cu palmele cu frecvenţa cu care dă la pedale Eduard Novak au fost, în primul rând, cei care păcălesc sportul românesc cu transferurile lor nereuşite din străinătate şi jurnaliştii care pică pe spate atunci când un sportiv care a trecut prin vestiarul unei echipe de top ducând plasa cu mingi în spate execută corect o aruncare de la margine.

Echipele sportive româneşti sunt pe nicăieri fiindcă s-au făcut tot felul de importuri care nu folosesc la nimic, în afară de faptul că sosirea lor alimentează ziarele cu declaraţii în care sportivii spun că sunt impresionaţi de ospitalitatea românilor, de sarmale şi de mămăligă, dar şi de Centrul Vechi din Capitală. În timp ce tinerii sportivi români freacă băncile de rezerve până când acestea devin bucăţi de lemn numai bune pentru export, pentru a fi transformate în mobilier de lux, jucătorii străini transferaţi în sunetul trompetelor mânuite de conducători de cluburi, impresari şi jurnalişti vin şi-şi etalează tatuajele, coafurile şi mai puţin talentele. Talente pe care ori nu le-au avut niciodată, ori le-au pierdut pe drum din cauză că nu au avut noroc în viaţă, ori pentru că acestea le-au fost furate de nişte accidentări.

Profesorul universitar doctor Petru Ghervan este decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Universităţii ”Ştefan cel Mare” Suceava, antrenorul principal al echipei de handbal masculin de primă ligă CS Universitatea Suceava şi membru al Consiliului de Administraţie din cadrul Federaţiei Române de Handbalul. Şi încă ceva: clubul de handbal sucevean, care înseamnă echipe de la copii şi până la juniori, alimentează naţionala de juniori a României cu nu mai puţin de 9 sportivi.

Într-un dialog referitor la cele 40 de procente aduse în discuţie de domnul Novak şi la opoziţia întâmpinată de acesta, domnul Ghervan mi-a declarat: ”Este un lucru dorit de multă vreme. Totul este ca juriştii ministerului să reziste acestor presiuni, pentru că este un mare pas înainte. Ştiţi că federaţia de handbal a impus nişte restricţii, dar după 15 ani. În momentul acesta suntem obligaţi să avem în teren tot timpul doi jucători români. Pe raportul de joc, unde sunt 16 jucători, e obligatoriu să fie 8 jucători români. Eu am putut să propun ca acei 8 jucători români să fie jucători eligibili pentru echipa naţională, pentru că sunt jucători români care spun ei că de mâine nu mai vin la lot. Vedeţi acum la echipa de fotbal un soi de val din ăsta că nu mai vor să fie la lot. Ăla nu mai trebuie să fie jucător român pe foaia de joc. Cu siguranţă că va fi o rezistenţă mare din partea cluburilor. Rezistenţa aceasta este nejustificată. Dacă cei care dau banii ar fi contactaţi de către ministru şi s-ar face o informare foarte bună la banii cheltuiţi, pentru că e vorba de bani publici, şi nu vorbesc de fotbal, unde are şi alte surse de finanţate”.

Din informaţiile domnului Ghervan, peste 90% din cluburile sportive din România sunt finanţate din bani publici, ”şi banii publici sunt ţara asta, populaţia asta, care trebuie să beneficieze de acei bani. Până la urmă echipele naţionale sunt reperul că au fost cheltuiţi justificat acei bani”.

Deci, despre ce vorbim. Vorbim despre nişte bani publici cheltuiţi pe nişte sportivi mediocri care nu şi-ar găsi loc în echipele de cartier din oraşele lor de baştină, dar care sunt aduşi în România pe post de mari vedete. Vorbim despre bani publici cheltuiţi pe nişte pseudotalente care-i ţin pe tuşă pe copiii ai căror părinţi plătesc taxe şi impozite locale la primăriile care sponsorizează diverse echipe. Copii care nu au cum să progreseze dacă stau pe margine şi care nici nu au ce învăţa de la nişte unii care nu au loc prin alte părţi.

Bun, mai sunt şi exemple de adevărate vedete transferate de cluburi din România, însă fără folos. Cel mai bun exemplu este reprezentat de echipa de handbal feminin CSM Bucureşti, o formaţie plină de bani de la municipalitate şi de staruri transferate din lumea largă, dar care nu performează pe măsura investiţiilor şi a aşteptărilor.

Decizia ministrului Eduard Novak merită criticată pentru că a fost anunţată peste noapte, iar unele echipe şi-au făcut nişte achiziţii şi nişte calcule. În schimb, bosumflaţii conducători de cluburi, în special cele ţinute cu bani publici, şi revoltaţii apărători ai sportului de drept ar trebuie să o lase mai moale cu indignarea dacă îşi doresc cât de puţin ca sportul românesc să se ridice din genunchi şi să încerce să sară la cap cu intenţia de a înscrie câte un gol din când în când.

Nici dacă ministrul UDMR al Sportului, Eduard Novak, ar fi propus ca echipele româneşti să aibă 40% dintre jucători unguri, şi nu români, nu cred că ar fi fost atâta indignare. Oare dacă apreciez investiţiile Ungariei în sportul românesc din zonele locuite de etnici maghiari şi ţin cu OSK Sepsi Sfântu Gheorghe în finala Supercupei României la fotbal ce se întâmplă? Sunt ungur? Şi ce, eu nu am dreptul la muncă?