COMENTARIU Sorin Avram: O aroganţă pe care Klaus Iohannis a făcut-o pentru că a putut

Are dreptate ministrul PSD al Transporturilor, Sorin Grindeanu, când spune că ”la fel cum alte state din lumea aceasta au o aeronavă oficială, eu cred că şi Statul Român e necesar să aibă aşa ceva, care să deservească Administraţia Prezidenţială, Guvernul şi celelalte instituţii”.

La fel de mare dreptate are şi preşedintele PSD, preşedintele Camerei Deputaţilor Marcel Ciolacu, atunci când când se întreabă retoric: ”Ce ne dorim de la România în viitor? Ne dorim o Românie normală, în care preşedintele statului are o aeronavă şi, cu demnitate, reprezintă România, pentru că este preşedintele pe care noi l-am ales, nu neapărat cu votul nostru, dar majoritatea a ales acest preşedinte? Eu cred că un stat de mărimea, de pretenţiile şi de poziţia României în interiorul UE şi NATO merită să aibă o aeronavă prezidenţială”.

Corect, numai că, aşa cum spune şi domnul Ciolacu, şi preşedintele României trebuie să se ridice la înălţimea funcţiei şi la înălţimea la care zboară avionul. Nu poţi să ai pretenţia să te deplasezi cu un avion de lux, care zboară la peste 10.000 de metri înălţime, şi tu să zbori jos, ca o vrabie aflată în căutare de mâncare, care se mulţumeşte cu firimiturile căzute pe trotuar de la alţii. Dacă zbori jos, cum se spune, şi tu eşti vrabie, chiar dacă atunci când te întorci acasă te dai uliu, trebuie să te mulţumeşti cu un avion second-hand, şi nu este nevoie să călătoreşti cu un avion de 5 stele. Dacă mergi peste mări şi ţări doar pentru a face figuraţie, nu poţi să ai pretenţii la avioane ca cele ale preşedinţilor Statelor Unite şi Franţei sau ca cel al cancelarului german.  

Discuţia despre avionul pe care România ar trebui să îl achiziţioneze trebuie să vină la pachet cu clarificarea rolului preşedintelui şi cu numărul de mandate al acestuia. În România, chiar dacă spune-se că este o republică semiprezidenţială, preşedintele face absolut tot ce vrea fără să dea nimănui socoteală. Preşedintele are la degetul mic instituţiile de forţă ale statului, a încălecat Guvernul şi a redus Parlamentul la o instituţie care este bună doar pentru a mima democraţia. De aceea, preşedintele Klaus Iohannis îşi permite tot felul de aroganţe, inclusiv să-şi ia soţia şi să plece în Japonia pe banii statului cu un avion de lux închiriat. Domnul Iohannis lipseşte cu zilele de la serviciu, pleacă în vacanţe anunţate sau mascate în toată lumea, foloseşte după bunul plac coloanele oficiale, nu le spune românilor pe unde umblă şi ce face, şi ia decizii de capul său de parcă Ţara ar fi o firmă al cărei unic acţionar este domnia sa. Şi la o firmă, totuşi, vin controale, uneori în exces, din partea instituţiilor statului, dar activitatea preşedintelui, care este plătit din bani publici, nu o verifică nimeni şi, de aceea, acesta nu este pasibil de vreo sancţiune.

Apoi, două mandate pentru un preşedinte nu este prea mult, date fiind prestaţiile lui Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis după ce au fost realeşi? În primul mandat, preşedinţii României acţionează cu gândul la realegerea lor. Ei sunt preocupaţi, în principal, să-şi înlăture rivalii politici şi să încalece instituţiile statului. Odată realeşi, acestora li se urcă la cap şi-şi închipuie că sunt de viţă nobilă, iar acest lucru le permite să facă absolut orice. Funcţia de preşedinte al unei ţări cu, să spunem, 18 milioane de locuitori, membră a Uniunii Europene şi a NATO este copleşitoare. E foarte greu să îţi păstrezi capul pe umeri în condiţiile în care atunci când erai tânăr visai să fii, cel mult, comandantul unui pluton de soldaţi, director adjunct la o şcoală de la ţară sau maistru la o şcoală profesională. E greu când sari din tenişii chinezeşti cu care băteai mingea în faţa blocului în pantofi din piele unicat făcuţi de un artist italian, când înlocuieşti cravata cu elastic cu papionul şi când nu mai joci pătrăţica şi lapte gros, ci eşti un abonat al pârtiilor de schi şi al terenurilor de golf şi de tenis.

Deplasarea lui Klaus Iohannis împreună cu soţia cu un avion de lux în Japonia reprezintă o aroganţă maximă, aceasta reprezentînd un vârf al aroganţelor pe care domnia sa le-a făcut de-a lungul timpului. O aroganţă pe care fostul primar de la Sibiu a făcut-o pentru că după realegerea sa în funcţie şi ca urmare a cărţilor citite şi a filmelor văzute de-a lungul timpului, dar şi a anturajului slugarnic de care s-a înconjurat, s-a crezut, rând pe rând, conte, rege, Tom Cruise, preşedinte Uniunii Europene, şeful NATO, Denzel Washington, Tiger Woods şi Roger Federer. O aroganţă pe care Klaus Iohannis a făcut-o pentru că a putut.