COMENTARIU Sorin Avram: O propunere de nerefuzat pentru ministrul Sorin Grindeanu

Stimate domnule Sorin Grindeanu, ministru al Transporturilor şi Infrastructurii şi membru în conducerea coaliţiei de guvernare, vă rog să-mi permiteţi să vă reţin un pic cu o problemă şi să vă fac o propunere. O propunere care ar trebui să fie de nerefuzat pentru un ministru care susţine că vrea cu adevărat să dezvolte infrastructura de transport a Ţării.

Ştiu că sunteţi o persoană foarte ocupată cu autostrăzile verzi care deocamdată aleargă pe pereţi, cu număratul şuruburilor podului de la Brăila şi cu discuţiile referitoare la o eventuală coaliţie PSD-PNL, care la alegerile de anul viitor să câştige tot, însă poate totuşi vă veţi găsit timp să parcurgeţi acest text. Şi, poate, să acceptaţi propunerea de la finalul acestuia. Problema o reprezintă transportul pe calea ferată pentru călători.

Domnule Grindeanu, în primul rând trebuie să ştiţi că am mai multe ore de mers cu trenul decât numărul de ore pe care domnia voastră le-aţi adunat ca premier şi ca ministru al Transporturilor până în prezent. Şi nu am făcut-o în calitate de mecanic de locomotivă sau de ”naş”, ci în calitate de călător. După o pauză destul de lungă în care nu am mai fost nevoit să fac un fel de navetă cu trenul pe distanţe lungi am redevenit pentru o foarte scurtă perioadă de timp client al trenurilor din România, fie trenuri ale CFR Călători, fie ale companiilor private care primesc subvenţii de la Statul Român pentru a efectua transporturi pe calea ferată.

Domnule Grindeanu, am constatat cu amărăciune, dar fără nicio surprindere, că acest serviciu s-a degradat profund, arătând mult mai rău ca în urmă cu 10 sau 15 ani, să spunem. Asta, în condiţiile în care ministerul pe care în prezent îl conduceţi a tot vorbit despre investiţiile care se fac şi se vor mai face în reabilitarea gărilor, în modernizarea căii de rulare şi în îmbunătăţirea parcului de locomotive şi vagoane. Într-adevăr, pereţii unor gări au văzut câteva bidinele cu var, vreo câteva bucăţi de cale ferată au fost schimbate, nişte locomotive au fost înlocuite şi câteva vagoane au fost recondiţionate, dar cam atât.

Domnule ministru, cum este posibil ca în anul 2023 pe căile ferate din România să circule nişte locomotive pe care centrele de colectare a fierului vechi le aşteaptă de multă vreme să le semneze certificatele de deces? Pe lângă faptul că acestea sunt obosite mai şi umblă pline de mizerie mai rău ca boschetarii care-şi fac veacul prin zona gărilor.

Domnule ministru, cum este posibil ca în anul 2023 pe căile ferate din România să circule nişte vagoane pe care muzeele de profil le-au dat în urmărire pentru că au fugit ”de-acasă”? Este anormal ca unele vagoane să nu aibă prize pentru laptopuri şi pentru telefoanele mobile. Şi nu mă refer aici la trenuri care transportă pe distanţe mici elevi care merg la cursuri ori muncitori care merg la lucru. Mă refer la rute de 300, 400 şi chiar 600 de kilometri. Domnule ministru, lumea mai şi lucrează cât merge cu trenul, ori se relaxează citind o carte în format electronic sau vizionând un film. Unele vagoane au prize, dar nu au mese, aşa că trebuie să stai cu laptopul în braţe.

Domnule ministru, cum este posibil ca în anul 203 pe căile ferate din România să circule nişte vagoane cu toalete al căror corespondent ar putea fi toaletele din fundul curţii, alea din scânduri de lemn tapetate cu afişe pentru concertele de muzică populară.

Domnule ministru, cum este posibil ca în anul 2023 pe căile ferate să circule vagoane care devin adevărate saune în zilele călduroase din cauză că aerul condiţionat nu funcţionează decât din când în când, iar câteodată şi mai rar.

Domnule ministru, cum este posibil ca într-un tren să nu existe nici măcar un vagon pentru fumători, aceştia fiind nevoiţi să coboare în gări pentru a trage câte un fum-două, stând stresaţi să nu se închidă uşile automate şi să plece trenul de sub nasul lor. Başca faptul că în gări nu există coşuri de gunoi pe peroane, iar acestea au devenit depozite pentru mormanele de chiştoace aruncate de pasageri.

Domnule ministru, cum este posibil ca la intrările în gări, de ambele părţi ale căii ferate, vegetaţia să nu fie întreţinută şi să fie depozitaţi munţi întregi de gunoaie în faţa unor garduri de beton distruse de vreme şi de oameni pe care sunt scrise cu vopsea tot felul de prostii. Şi cum este posibil ca gările să însemne nişte clădiri atât de obosite încât dacă acestea ar fi fiinţe umane ar fi imediat internate într-un spital boli infecţioase pentru a fi salvate de la moarte.

Domnule ministru, cum este posibil ca în anul 2023 un tren de pe ruta Suceava - Bucureşti, care în mod normal ar trebui să facă 6 ore, are frecvent o întârziere de 40 de minute? Şi cum este posibil ca un tren de pe ruta Bucureşti - Craiova care ar trebui să facă 3 ore are o întârziere de 30 de minute? Până şi trenul intercity de pe ruta Bucureşti - Constanţa, care nu opreşte în nici o staţie, are o întârziere de 5 minute la un drum de două ore.

Domnule ministru, ştiţi un singur tren din România care să arate bine, care să fie curat, să aibă prize, mese şi aer condiţionat, şi care să ajungă la timp?

Domnule ministru, nimeni nu spune că se pot face minuni în ceea ce priveşte calea ferată din România, dar este de datoria domniei voastre să începeţi să mişcaţi lucrurile. Şi nu doar cu vorba. După cum cu siguranţă ştiţi, în mai toate ţările membre ale Uniunii Europene, din care şi România face parte, se acordă o importanţă deosebită transportului pe calea ferată. În România ar trebui să se acorde o importanţă şi mai mare, pentru că şoselele sunt cum sunt, numărul şoferilor beţi, drogaţi şi vitezomani este din ce în ce mai mare, iar numărul rablelor care circulă este uriaş. Aşadar, este periculos să circuli cu maşina. În ceea ce priveşte cursele aeriene, toate zborurile duc la Bucureşti, însă acestea nu leagă între ele şi celelalte oraşe mari ale ţării. Apoi, decât să pierzi timpul prin aeroporturi şi să fii mereu tensionat în timp ce te afli la volan, mai bine stai în tren şi lucrezi ceva ori citeşti o carte.

Domnule ministru, să ştiţi că viaţa nu bate doar filmul, ci şi textele scrise, cum ar fi acesta. De aceea, domnule ministru Sorin Grindeanu, vă invit să facem împreună o călătorie cu trenul. Dacă vreţi, plecăm de la Bucureşti în localitatea dumneavoastră natală, Caransebeş, ori dacă nu aţi văzut unde-şi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare, vă invit la Mănăstirea Putna: 6 ore plus întârzieri pe ruta Bucureşti - Suceava, câteva ore de aşteptare a legăturii plus două ore până la Putna.

Ca să nu spuneţi că nu aţi ştiut, vă avertizez, domnule Grindeanu, să vă luaţi ceva de mâncare şi câteva sticle cu apă, pentru că nu se ştie dacă pe traseu va urca cineva cu ”biscuiţi, bere, suc şi apă rece avem!” la vânzare. Totodată, să vă luaţi o cămaşă foarte subţire, fiindcă dacă nu funcţionează aerul condiţionat veţi transpira abundent. Apoi, neştiind dacă sunt prize în tren, ar trebui să vă încărcaţi laptopul şi telefonul de-acasă. Dacă nu vor fi nici mese, să aveţi un prosop sau ceva de genul ăsta pentru că laptopul se înfierbântă şi vă deranjează la picioare. Însă, nu cred că veţi apuca să lucraţi nimic, pentru că atunci când vă vor vedea călătorii va trebui să răspundeţi la fel de fel de întrebări. De aceea, domnule Grindeanu, va trebui să aveţi cu dumneavoastră şi nervii de oţel. Nervii mai de oţel decât cei pe care-i aveţi cu domnia voastră la şedinţele coaliţiei.

Domnule Grindeanu, o călătorie cu trenul ar fi pentru dumneavoastră o experienţă interesantă şi ca ministru, şi ca politician, dar şi ca om. O experienţă care v-ar putea schimba viaţa şi care le-ar putea schimba multora viaţa. Hai, spuneţi, domnule ministru Grindeanu, dacă nu v-am făcut o propunere de nerefuzat.