COMENTARIU Sorin Avram: Răzvan Burleanu spulberă teoria că fotbalul românesc nu are prezent şi nici viitor

Cu ajutorul acestei reviste, domnul Burleanu şi echipa sa ne ajută să vedem partea bună a lucrurilor din fotbalul românesc. Editorialul din numărul 41 (octombrie - noiembrie 2022) semnat de domnul preşedinte are un titlu demn de revista unei şcoli cu clasele I - IV dintr-un cartier prăfuit al unui oraş aproape părăsit: ”Toamna confirmărilor, consolidării şi speranţelor”. Într-un limbaj de lemn de cireş prelucrat de un meseriaş care a lucrat 10 ani în industria mobilei din Suedia, Răzvan Burleanu ne anunţă că ”finalul de octombrie ne găseşte în postura fericită în care ne putem bucura împreună de rezultate de excepţie pe mai multe planuri”!!! Atunci, bucurie să fie: ”Naţionala masculină U 19, cu un nou selecţioner, s-a calificat la Turul de Elită pentru EURO, iar reprezentativele noastre de junioare, U 17 şi U 19, au reuşit promovarea în Liga A continentală”.

Luaţi o scurtă pauză, beţi o gură de apă şi haideţi să ţopăim de bucurie încă o tură: ”Cu aproape 40.000 de români conectaţi la FRF.TV în doar 5 luni de la lansarea proiectului, avem acum şi fotbalul mai aproape de fiecare comunitate, din ţară şi din diaspora. Fără suporteri celelalte ar fi în van”.

Răzvan Burleanu aminteşte şi de ”alegerea continuităţii la naţionala de seniori” şi despre faptul că în 2023 România şi Georgia vor organiza împreuntă EURO U 21.

Colorata revistă a FRF mai informează că ”Drumul spre Euro 2024 începe în Andorra, în primăvară”, dar nu ne spune şi dacă acesta se va încheia până la jumătatea campaniei de calificare sau vom fi decepţionaţi doar la sfârşitul acesteia.

Şi încă o veste foarte bună pentru microbiştii români: ”Acord de cooperare între Federaţia Română de Fotbal şi cea din Kazahstan. Cooperarea dintre cele două federaţii se va baza pe schimbul de informaţii şi cunoştinţe, precum şi pe implementarea de mecanisme comune cu scopul de a îmbunătăţi abilităţile personalului de fotbal, împărtăşirea experienţei şi identificarea de proiecte comune în dezvoltarea fotbalului din cele două ţări”. După aşa o exprimare, cred mai degrabă că în cazul domnului Burleanu şi al tuturor celor care lucrează cu domnia sa este vorba despre o limbă de lemn de brad care a fost prelucrat de un elev de la profesională aflat la prima sa oră de practică.

Mai aflăm că ”FRF înfiinţează un departament dedicat exclusiv fotbalului feminin”, dar şi că United Galaţi este lider detaşat după cinci etape din liga I de futsal. 

Cu unele excepţii, tricolorii mici şi mijlocii încasează bătăi peste bătăi. Foştii tricolori mici şi mijlocii, care au impresionat la câteva turnee finale, nu au reuşit să confirme nicăieri. După ce că au fost transferaţi de echipe modeste din străinătate, aceştia nu s-au adaptat, iar cei rămaşi în România au început treptat-terptat să se retragă către băncile de rezervă.

În ligile inferioare este sărăcie mare. Şi de bani, şi de stadioane, şi de public, şi de fotbal. Echipele din prima ligă, cu o singură excepţie, nu umblă prea mult prin Europa, fiind repede trimise acasă de rezultatele slabe obţinute. Pe Naţionala mare nu a căutat-o nicio echipă calificată la Mondial pentru un amical. Însă, e mai bine aşa, pentru că dacă te bate acasă Slovenia cu 2-1, oare ce ai fi păţit cu Senegalul, ca să nu mai vorbim de Franţa.

România nu prea are fotbal, în schimb are o revistă editată de Federaţia Română de Fotbal. Dacă umbli pe stadioane şi te uiţi la meciuri la televizor la ce se joacă la noi şi la ce se joacă la alţii, şi cu ce rezultate, atunci ajungi la concluzia că fotbalul nostru este suferind. În schimb, dacă citeşti revista domnului Burleanu constaţi că situaţia este net diferită. Că în curând fotbalul românesc va străluci mai tare decât Generaţia de Aur. Păcat că ”Raportul de joc” al FRF nu este tipărit în milioane de exemplare, pentru a ajunge la toţi iubitorii de fotbal din această ţară. Din această cauză, milioane de oameni nu primesc lumină de la Răzvan Burleanu şi trăiesc cu falsa impresie că nu prea avem fotbal şi că perspectivele nu sunt dintre cele dătătoare de speranţă. Păcat.