COMENTARIU Sorin Avram | Ziua libertăţii de a-i înjura pe cei din presă

Preşedintele PNL al Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, a transmis un mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Un mesaj pe care domnul Orban, care susţine că respectă presa şi-i urează toate cele bune, nu l-a transmis în cadrul unei conferinţe de presă, ci printr-o postare pe Facebook.

Mesajul lui Ludovic Orban, dar şi alte mesaje transmise cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei au fost imediat ”placate” de câteva intrări în forţă ale comentatorilor de pe reţelele de socializare, multe dintre acestea vorbind despre cât de stupidă, coruptă, obedientă şi manipulatoare este presa.

Ei nu se uită la televiziunile de ştiri, pentru că sunt toxice. Însă, intră pe paginile de internet ale televiziunilor de unde iau filmuleţele produse de acestea ori declaraţiile făcute în timpul emisiunilor şi le comentează. Fără aceste filmuleţe şi declaraţii, vigilenţii de serviciu nu ar avea materie primă pentru a critica de-a valma prestaţiile jurnaliştilor şi ale invitaţilor lor.

Ei nu se uită la televiziunile de ştiri, pentru că televiziunile mint şi manipulează. Ei se uită la televiziunile care difuzează documentare ştiinţifice şi istorice şi în care oengişti bine intenţionaţi salvează pădurile tropicale şi balenele. Numai că în timp ce posturile de ştiri adună în faţa televizoarelor milioane de telespectatori, un Discovery sau un Viasat History este urmărit de un număr de oameni egal cu cel care în vremuri normale se adună pe stadionul din Voluntari la un meci de campionat al echipei gazdă cu Academica Clinceni.

Ei nu se uită la televiziunile de ştiri pentru că acestea sunt la cheremul afaceriştilor şi politicienilor care le plătesc cu contract sau la negru. Sunt aceiaşi ei care-şi abandonează vechiul partener de afaceri dacă găsesc altul care dă mai mult, care umflă facturile la repararea drumurilor ori la ridicarea gunoiului, care sunt dispuşi să participe la licitaţii trucate pentru a obţine un contract avantajos ori care te lasă baltă dacă găsesc pe cineva care dă mai mult pentru renovarea apartamentului.  

Eu nu se uită la televiziunile de ştiri pentru că acestea promovează scandalul. Numai că pentru telespectatori, dezbaterile serioase despre educaţie şi sănătate ori discuţiile cu un regizor român care tocmai a câştigat un premiu internaţional nu au valoarea unor ţipete şi injurii aruncate dintr-o parte a alta a studiourilor de televiziune. Şi dacă audienţă nu e, atunci nici reclamă nu e şi nici bani nu sunt. Asta ar trebui să înţeleagă şi ei, cei care strâmbă din nas atunci când văd mahalaua instalându-se confortabil în studiourile de televiziune, dar care nu au nicio problemă să proiecteze o vilă cu turnuleţe pentru un manelist cu bani, să pună un pic de slănină lângă creveţii traşi în unt, ca să-i mulţumească pe mirii cu bani veniţi de la ”produs” din Italia, ori să le dea lecţii de vioară copiilor unor domni care fac trafic cu ţigări de contrabandă.

Ei nu se uită la televiziunile de ştiri pentru că sunt manelizate, dar la team building-urile la care sunt obligaţi de şefi să participe rup ringul de dans după ce iau două shoturi şi încep să curgă manelele. Başca faptul că încep să lipească bancnotele pe boxe, atunci când frunţile maneliştilor lipsesc din sală.

În România sunt jurnalişti semianalfabeţi, nepricepuţi, şpăgari sau obedienţi. Însă, tot în România sunt oameni de afaceri bandiţi, medici slab pregătiţi, dascăli semianalfabeţi, meseriaşi care-ţi taie din greşeală cablul de alimentare cu energie electrică, politicieni corupţi, politicieni proşti şi politicieni incompetenţi. Însă, în România sunt şi jurnalişti altfel, cum sunt şi oameni de afaceri, medici, dascăli, poliţişti şi meseriaşi altfel. Şi mai mulţi decât în prima categorie. Bine, în proporţii inegale

Presa din România nu este nici mai bună şi nici mai rea decât alte categorii profesionale din România. Nici nu are cum fi altfel, pentru că jurnaliştii sunt produsul aceleiaşi societăţi care i-a dat pe medici, profesori, poliţişti, judecători, procurori, antreprenori, meseriaşi şi politicieni.

Preşedintele PNL al Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, a transmis un mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Mesajul lui Ludovic Orban, dar şi alte mesaje transmise cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei au fost imediat ”placate” de câteva intrări în forţă ale comentatorilor de pe reţelele de socializare, multe dintre acestea vorbind despre cât de stupidă, coruptă, obedientă şi manipulatoare este presa.

Însă, presă nu înseamnă doar doamnele machiate peste măsură care vă prezintă ştirile ori domnii moderatori care, seară de seară, le cântă în strună unora şi îi calcă în picioare pe alţii. Presă înseamnă şi tinerii care pentru un salariu infim aleargă zilele şi nopţile pe la incendii şi accidente pentru a-şi informa cititorii, ascultătorii şi telespectatorii de la oraşe şi sate. Presa înseamnă şi reporterii care pentru a avea cu ce să-şi plătească întreţinerea umblă pe la căminele de bătrâni şi pe la casele de copii încercând să-i sensibilizeze pe cititori, ascultători şi telespectatori. Presă înseamnă şi jurnaliştii la care un bătrân sătul să umble prin tribunale pentru bucată de pământ care i-a fost furată apelează în ultimă instanţă.

Pe 3 mai este Ziua Mondială a Libertăţii Presei, dar şi ziua libertăţii de a-i înjura pe cei din presă. Pînă la urmă ăsta poate fi considerat un semn de normalitate. Aşa presă, aşa public. Şi invers.