COMENTARIU Sorina Matei: Când SIIJ n-are cap, se împiedică şi de o Portocală

În 2018, atunci când Parlamentul României a înfiinţat, prin lege, Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) sub CSM şi ca structură operativă în subordonarea ierarhică a Parchetului General, cumva, s-a dorit ca puterea în sistemul judiciar să se echilibreze. Competenţa DNA de investigare a magistraţilor, arma forte, de control, de timorare şi de potenţial şantaj a conducerii DNA pe instanţe şi parchete, a fost mutată acolo unde a mai fost pe vremuri. La Pachetul General, dar sub garantul constituţional CSM, care să fie unicul gestionar al numirilor.

Înfiinţarea SIIJ a venit pe un fond şi într-un context destul de clar creionate: derapajul evident al serviciilor teritoriale ale DNA- Ploieşti, Oradea, Braşov şi nu numai, al structurii centrale a DNA şi răbufnirea magistraţilor, în special a judecătorilor care au vrut să-şi separe carierele, ei fiind până atunci- şi uneori, de bună voie- sub papucul DNA- SRI, dar supravegheaţi ani buni în masă şi cu mii de dosare ţinute la dospit. Toate acestea pentru ca DNA la rându-i să-şi controleze dosarele şi „succesele” în instanţe iar SRI, la capătul firului, să controleze, ilegal, aproape toată „înfăptuirea actului de Justiţe”.

Puterea politică de atunci, Parlamentul României, CSM şi organizaţiile profesionale care au susţinut înfiinţarea SIIJ, şi nici SIIJ, par acum, după aproape 2 ani, că tot n-au înţeles care este rolul SIIJ în ierarhia şi echilibrul sistemului judiciar românesc.

SIIJ, de la bun început, a debutat cu stângul. Şi-a pus-o pe frontispiciu pe Adina Florea, un procuror cu funcţii şi controverse pescuită de la Constanţa, fără rezultate spectaculoase, fără experienţă în investigarea marii corupţii sau a corupţiei în magistratură, care să nu uităm- a ţinut mult să fie chiar şefa DNA.

Adina Florea n-a fost numită la DNA, de 2 ori a încercat să fie şefă, dar a ajuns însă braţul forte al SIIJ. Adina Florea era susţinută la acea vreme de PSD, dar cine se uita atent şi cu obiectivitate la profilul şi cariera procurorului Florea, la rezultatele sale profesionale şi la controverse, putea să vadă din start că n-avea ce să caute nici în DNA, şi n-avea cum să fie nici motorul SIIJ.

Nu poţi pune în fruntea unor structuri de forţă, cu competenţe puternice şi specifice, oameni fără performanţe în carieră, cu vulnerabilităţi, care discută acasă pe umori cu alte personaje angrenate politic, pe cine „să facă” sau să nu facă, fiind disponibil şi dornic să servească o putere sau alta.

Un procuror construit ca om şi aşezat în profesie, doritor în a servi puteri şi persoane, nu legi, va servi mereu schemele şi jocurile unor potentaţi ai vremurilor, vremelnici la rându-le. Iar dacă procurorul se mai află şi într-o funcţie privilegiată, în aventura lui va trage de cele mai multe ori şi instituţia după el. Aşa se întâmplă mereu.

De Kovesi 2 n-avea nevoie sistemul judiciar pentru a se echilibra. Pentru că nu aceasta semnifică echilibrul.

Kovesi 1, originalul, fără copii, era de ajuns. Ca-n fizică, unde orice cauză puternică are un efect pe măsură, chiar multe acţiuni ale Codruţei Kovesi au pus umărul la reacţia unei părţi a magistraturii- de susţinere a înfiinţării SIIJ. Tot ca-n fizică, acum, orice eşec al procurorului Florea este o lovitură pentru SIIJ. A mai trecut prin asta şi DNA. Nimeni nu învaţă nimic.

Prinsă într-o menghină de susţinătorii Codruţei Kovesi care îi contestă şi acum existenţa, de opoziţia magistraţilor cu multe probleme din sistemul judiciar, de taberele din CSM, SIIJ a ajuns într-o perioadă relativ scurtă de timp să fie ne-operaţională. Apoi operaţională dar ne-funcţională. Apoi funcţională dar, practic, decapitată.

SIIJ n-a mai apucat să fie condusă de Oana Hăineală şi este bine că n-a încăput nici pe această mână. Dar a ajuns să fie maşinăria Liei Savonea, un alt vechi influent pol de putere şi cap al sistemului judiciar care, până şi ea, mult prea târziu a realizat că Adina Florea la SIIJ nu este deloc omul potrivit la locul potrivit.

Pe principiul că oricine este vulnerabil este şi maleabil, deci predictibil, aşadar, controlabil, şi ca atare, foarte bun, în fruntea SIIJ a fost înfipt un alt procuror slab, fără experienţă, Gheorghe Stan, fostul apropiat şi om de trimis după ţigări al Oanei Hăineală. Stan a făcut echipă cu Adina Florea ca apoi s-o tulească în altă numire politică pe aceeşi filieră iar, în prezent, SIIJ a ajuns să fie condusă de un fost procuror DNA deloc viteaz şi care se mişcă mai mult în reluare, Nicolae Marin.

Cumva, acesta este rezultatul rulajului în natură al intereselor şi manevrelor subterane din politic, procuratură şi Justiţie. Iar asta s-a întâmplat în timp ce SIIJ, din start, fără om cu cap şi minte limpede, recunoscut profesional care să fie pus în fruntea instituţiei, s-a apucat pe-un val de retorică, direct, să mute munţii. Dar dacă n-ai cap, strategie, scule şi oameni specializaţi profesional în a muta munţii, masivii s-ar putea să se prăvălească peste tine până să poţi tu să-i mişti din loc.

Sub echipa Gheorghe Stan- Adina Florea, SIIJ a făcut multe ne-făcute: a vrut cu insistenţă şi prin tactici răsuflate ale DNA să ia dosarul Tel Drum de la DNA. Acelaşi Tel Drum în care era investigat Liviu Dragnea, cel care a pus-o practic în funcţie pe Florea.

Apoi SIIJ s-a apucat să retragă cazuri din instanţă. Mai mult sau mai puţin justificat. Ulterior, showul festivist al plimbărilor inculpaţilor, suspecţilor, martorilor, denunţătorilor de la DNA, s-a mutat şi acesta la SIIJ. Când ideea era ca showul să nu mai existe, pentru că nu procurorii înfăptuiesc actul de justiţie şi oricine beneficiază până la decizia definitivă de prezumţia de nevinovăţie. Indiferent cum s-ar numi ei.

Nu, SIIJ, cu aceleaşi tactici nelalocul lor ca ale DNA care- paradoxal- i-au generat şi înfiinţarea, cu scurgeri din dosare, a ales să multe balamucul la altă adresă, un balamuc în care acuzaţii mai mult sau mai puţin probaţi ai DNA au devenit – la fel, mai mult sau mai puţin justificat, acuzatori de meserie. Industria denunţurilor şi răzbunărilor s-a mutat de la DNA la SIIJ. Deci ce s-a rezolvat?

După aceea, Adina Florea s-a apucat să o pună sub control judiciar chiar pe Kovesi pe o speţă tip „afacere de stat” în care procurorul Florea a decupat ce-a decupat din situaţie, poveste şi context până şi-a prins urechile singură cu foarfeca. Asta deşi fosta şefă a DNA putea fi trasă la răspundere legal în cazuri mult mai simple. Dar unde nu-i cap, degeaba ai picioare, spune o vorbă din popor.

Rezultatul a fost că Adina Florea a victimizat-o pe Kovesi în numirea de la Parchetul European, dându-i vânt în pupă şi pretext lui Kovesi să vocifereze că este, pe nedrept, atacată. Acum, Florea are două soluţii în cazul Koveşi- Nicolae Popa: clasare sau trimitere în judecată, cu control judiciar – măsură preventivă minimă- respinsă chiar de instanţa supremă, o structură, culmea, susţinătoare a înfiinţării SIIJ.

Orice soluţie este proastă, chiar ruşinoasă, în cazul Kovesi- Nicolae Popa, pentru SIIJ. După ce mergi pe inculpare şi dispui măsură preventivă, nu poţi să dai singur clasare, să spui- mă scuzaţi, am fost un prost. Pe de altă parte, după ce îţi pică şi controlul judiciar în instanţă pe analiza probelor forte, dosarul are şanse mari să nu-ţi ţină. Confirmare zero în instanţă, performanţă zero, eficienţă zero, bumerangul – pe prostiile unui procuror- vine în moalele capului instituţiei. Mereu.

Timorată de încercările disperate de desfiinţare, apoi, aproape un an, cu opoziţie mare în sistem- pe măsura putreziciunii sistemului, SIIJ s-a gândit să nu mai facă nimic. A intrat în letargie, s-a dus să singură să se culce. Acum, din când în când se mai trezeşte. Mai dă un chix, se supără şi se culcă la loc.

Asta deşi corupţie în magistratură există, deşi SIIJ investighează şi cazuri grele, are competenţă forte, dar lucrurile merg greu, iar în aproape doi ani SIIJ nu a finalizat nimic spectaculos.

Procurorii sunt puţini, volumul de activitate este mare, dosarele-s multe şi complicate, investigarea este una complexă şi extrem de specifică. În istoria recentă a anticorupţiei din România, doar o mână de procurori au fost capabili să reuşească să probeze fără dubii corupţia din magistratură. Ca să poţi să faci asta, ca să-i prinzi pe gardienii legii, specializaţi la rându-le în tactici inovative de încălcare a legii, obişnuiţi să acţioneze numai în subteran, cu cunoştinţe şi pârghii la îndemână pe care să le folosească în a nu fi prinşi, trebuie să fii chiar cel mai bun dintre cei mai buni.

Pentru asta, SIIJ trebuie să aibă în frunte un procuror cu expertiză şi echilibrat, trebuie să fie condusă de un cap limpede, care să ghideze profesional procurorii, care să facă din SIIJ ceea ce trebuie să fie. SIIJ nu poate fi condusă nici de Biblii, pentru că Bibliile nu sunt legi, nici de icoane, nici de umori, nici de prietenii sau dealuri cu inculpaţii DNA. Pentru că acestea nu înseamnă aplicarea imparţială a legii. Orice structură de parchet are atâta valoare câtă eficienţă are. Valoarea de acum a SIIJ este eficienţa sa inexistentă din instanţe.

Finalul apoteotic este că după aproape doi ani de vorbe, de show, de mult tămbălău, şi mai puţine probatorii confirmate de instanţă, după o primă dudă, SIIJ s-a mai trezit puţin din adormire şi a mai făcut una.

După ce i-a picat arestarea tot pe probatoriu şubred, după ce i-a ţinut sub control judiciar pe celebrii procurori Mircea Negulescu, zis şi Portocală/Zdreanţă, şi Lucian Onea, după ce SIIJ nu a reuşit să aibă elemente că aceştia încalcă măsura preventivă impusă şi îi trimite în judecată, SIIJ răsare cu o altă măsură preventivă, de data aceasta tot maximă- şi cere direct arest preventiv instanţei într-un alt dosar pentru acelaşi Negulescu şi un poliţist din DNA Ploieşti, locotenent al lui Negulescu, pe fapte petrecute în 2016.

Adina Florea îi reţine lui Portocală şi poliţistului din DNA Ploieşti – Iuliano Mihai Iordache- un polonic de infracţiuni, dar şi acuzaţia de constituire de grup infracţional organizat.  Potrivit Codului Penal, condiţia minimă a existenţei unui grup infracţional organizat este aceea că el trebuie să fie musai format din minimum 3 persoane. Cumva, este de grădiniţă. Adina Florea n-a găsit decât 2. Deci care-i grupul infracţional organizat?

Pe de altă parte, toate structurile de parchet din România au subordonare ierahică. Aşadar, orice procuror inculpat ar putea face teoretic parte dintr-un grup organizat, pentru că şi în „Grupul Infracţional Organizat”, tot legal, trebuie să existe ierarhie. Ar fi de râs, dacă n-ar cam fi de plâns.

Pe speţele care-l implică pe Negulescu, la fel ca în speţa Koveşi – Nicolae Popa, să crezi în 2020, după investigaţii de mai bine de un an, că în 2014-2016, Negulescu, forţosul Zdreanţă, cu un poliţist fidel conduceau de nebuni România tăvălind toată clasa politică şi de afaceri la DNA Ploieşti, înseamnă că n-ai simţul ridicolului.

Este adevărat, răspunderea este mereu pe persoană fizică, dar ca procuror ai datoria de a căuta, afla şi proba adevărul fix cum fac şi justiţia americană şi cea britanică:. „You don’t cooperate people down. You only cooperate people up”. Păi important era poliţistul, subordonatul, adică să mergi mai jos, sau să mergi mai sus, la cei care cu adevărat ghidonau, care dădeau linia şi unda verde la DNA Ploieşti? Procurorii buni ajung la comanditari, nu la slugi, executanţi şi plevuşcă.

Speţele Negulescu – Onea nu pot fi rupte din context, din ierarhie, din vremuri, şi nu pot fi instrumentate fără audierea măcar a realilor decidenţi ai timpurilor: Laura Codruţa Kovesi, Florian Coldea, Sabin Iancu şi alţi oameni din SRI Prahova, central şi alte instituţii de forţă şi servicii secrete. Documente chiar ale SIIJ apărute public au arătat că înscrisuri de la percheziţii domiciliare din locuinţele martorilor făcute de DNA Ploieşti erau trimise direct la cabinetul prim adjunctului SRI. Pe competenţele legale şi funcţionăreşti, SRI nu era nici parchet central, nici instanţă, iar Florian Coldea nu era procuror, ci chiar operativul militar al SRI.

Cumva, în toate nenorocirile făcute, în tot carnavalul şi beţia cătuşelor, aceasta este, paradoxal, şi singurul avantaj al celui care a fost „instrumentul Negulescu”. Băiat de cartier, „suficient de dus cu capul”, cu experienţa vieţii, a "lucrurilor", a "treburilor" şi a străzii în picioare, Mircea Negulescu – atenţie, la bază, procuror militar- probabil, dacă deschide gura şi Cutia Maimuţelor, oricând poate lua competenţa SIIJ pe dosare şi o poate muta la parchetul militar. Unde acolo dosarele vor muri sigur, pentru că mediul este „controlat”.

Cert este că până în prezent, nici susţinătorii SIIJ de la Înalta Curte n-au fost de acord cu cererile Adinei Florea, plasându-l pe Portocală sub control judiciar, măsură preventivă minimă sub care a mai fost şi în alt dosar. Mai mult, cu multe speţe la Înalta Curte, Negulescu şi poliţistul minune Iordache au reuşit şi sesizarea din nou a Curţii Constituţionale. Dacă Adina Florea în un an şi ceva de anchetă continuă n-a fost în stare să facă nici măcar o ordonanţă pe Portocală care să ţină la Curtea Supremă, oare pe cine proba un asemenea procuror? Şi iar ne întoarcem la reala problemă: experienţa şi expertiza şi criteriile ne-profesionale sub care sunt numiţi, plasaţi, înfipţi – chiar de breasla mână-n mână cu politicul- procurori în poziţii cheie în sistemul judiciar.

Expertiza oricărui procuror, de la orice instituţie de parchet, fie ea DIICOT, DNA, PG, SIIJ, se probează numai în instanţă. Eşti procuror, dacă ai condamnări cu probatoriu confirmat. Dacă nu reuşeşti nimic, înseamnă că problema este la tine şi la cum îţi faci tu meseria. N-ai condamnări în cazuri mari, fanion, toci banii publici şi privilegiile degeaba, eşti balast.

Oricine urmăreşte fenomenul judiciar, poate realiza SIIJ a mai făcut o greşeală. A rămas cumva captivă vremurilor de când a fost înfiinţată. Dar SIIJ a fost re-înfiinţată tocmai pentru echilibrul sistemului, pentru ca vremurile să nu mai poată să se întoarcă, ca magistraţii să aibă checks and balances, să nu mai poată să comită abuzuri, indiferent de cine-i pune, ce dealuri au, ce fire au, ce plicuri primesc, la ce telefoane sau ce comenzi sunt parte, indiferent de cât de duşi cu capul sau cât de protejaţi sunt. Să ştie că intangibilitatea nici la ei nu există, că Olimpul s-a sfârşit şi pentru ei.

Pe de altă parte, SIIJ arată că are ochelari de cal şi că nu poate privi pe fereastră. Stă în birou îngropată în nopţi polare, când afară este demult cer senin, planeta se învârte, lumea se mişcă în continuare, evoluează. După industria arestărilor DNA din 2014-2016- în care au fost părtaşi dar şi supravegheaţi, este la mintea cocoşului că nici judecătorii nu-şi mai pun acum, în 2020, pielea în samaură pentru nimeni, darămite pentru SIIJ.

Să vii în iulie 2020 să reţii şi să ceri instanţelor - arestări preventive, fără probe forte şi fapte recente, fără pericole reale pentru societate, fără fapte de violenţă sau posibilitatea de influenţare a anchetei- arată cel puţin o inadecvare. Când nimeni nu mai bagă la beci pe aproape nimeni, chiar şi când sume uriaşe sau sănătatea publică a populaţiei este în joc, chiar şi pe potenţiale infracţiuni contra înfăptuirii actului de Justiţie, vine SIIJ în târg cu tobele şi cu acelaşi Portocală, dar cu speţa Portocală 2 direct la puşcărie, după speţa trimisă Portocală 1 de măsuri în libertate pentru că şi acolo arestarea a fost ratată.

Poate SIIJ nu s-a prins, dar nici măcar DNA nu mai ia şi nici nu mai cere măsuri preventive maxime dacă nu are probatoriu incontestabil şi nici judecătorii nu mai dispun arestări preventive- măsuri maxime- dacă nu au pe masă probaţiuni fără dubiu. Staţi liniştiţi, nici unii, nici alţii nu o fac pentru dreptatea justiţiabililor, o fac pentru pielea lor, pentru a se proteja ei pe ei de eventuale repercusiuni.

DNA şi instanţele chiar şi acum, după atâţia ani, au cazuri în care au cerut şi dispus arestări preventive cu lunile şi în care finalul curge pe bandă în achitări. Cine plăteşte material şi profesional pentru asta, cine îşi asumă responsabilitatea, şi acum a rămas în coadă de peşte, magistraţii fiind o breaslă plină de privilegii materiale, ineficientă, dispusă tot timpul la jocuri subterane, uneori mai găunoasă decât politicienii, în care aproape nimeni nu răspunde niciodată indiferent ce ar face. Dar acum au o teamă, o reţinere.

Dacă după o arestare iei achitare, nu ştii niciodată cum roata se poate învârti. Incertitudinea, lipsa de siguranţă, lipsa de control a instanţelor, mai puţină posibilitate de influenţare înseamnă totuşi, cu toate neajunsurile şi belele ei, Justiţie mai liber înfăptuită. Te face să te gândeşti de două ori înainte de a dispune (ca procuror) şi de a încuviinţa (ca judecător) ceva. Pentru că răspunzător pe persoană fizică şi pe hârtie eşti tu.

„Justice delayed is justice denied” spune o maximă legală a Justiţiei americane. Rădăcinile provin de la Magna Charta Libertatum, de peste 800 de ani încoace. Încă din vremea lui Ioan Fără de Ţară, Magna Charta a introdus legalizarea actelor scrise în detrimentul hotârârilor verbale, a îngrădit din puterea Regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de el sau de reprezentaţii săi direcţi, şi a garantat un număr de drepturi pentru toţi cetăţenii, făcând trecerea astfel de la mentalitatea medievală la documentul scris. Marele Regat care a întemeiat The Common Law a născut şi primul Parlament al lumii. „Swift Justice is the sweetest”, zicea şi Lord Bacon acum peste 400 de ani. Un act de Justiţie prost , decupat, „decapat”, întârziat, ghidonat şi cu rateuri, nu serverşte nici victimelor, nici Justiţiei. Serveşte poate doar în Justiţie.   

SIIJ a fost înfiinţată să nu facă ce-a făcut Kovesi. SIIJ a fost înfiinţată ca tot ce a făcut DNA greşit pe acele vremuri să nu se mai poată repeta. Iată că din istorie aproape nimeni nu învaţă. SIIJ mai are o şansă la contestaţie, însă zilele acestea, factual, rateul cel mai mare din instanţă l-a avut SIIJ, nu DNA. Chiar de la susţinătorii săi.