COMENTARIU Sorina Matei: De 24 de ani tot sunteţi cu ochii pe ei. Sau când istoria îşi bate joc de Poliţie, repetându-se

Pe 14 februarie 1996, Inspectorul General al Poliţiei române,generalul de divizie, Ion Pitulescu, anunţa într-o conferinţă de presă, organizată chiar în Ministerul de Interne, că demisionează din funcţie. În plină guvernare PDSR, Pitulescu lăsa mută conducerea partidului şi întregului stat de atunci, spunând că este revoltat de „actele de injustiţie” din Justiţie şi de ce se întâmplă cu adevărat în cazurile Duduianu, Fane Spoitoru şi Zaher Iskandarani”. „Generalul Pitulescu demisionează în semn de protest faţă de complicitatea autorităţior cu bandele crimei organizate”, titra ziarul Adevărul, pe 15 februruarie 1996. Acum 24 de ani.

În 1996, în România, jocurile piramidale şi schemele frauduloase prin care oamenii se îmbogăţeau repede picaseră ca popicele, lăsând sute de mii de români pe drumuri, băncile picau şi ele pe bandă rulantă, din cauza creditelor privilegiate şi neperformante, luate pe pile de partid, de securitate şi de stat, iar şeful IGP al României nu putea să prindă nici măcar interlopii şi crima orgnizată din cauza relaţiilor acestora din Justiţie şi structurile de partid, de Securitate şi de stat. Zonele criminogene erau atât de bine unse şi de organizate încât făceau inutil orice firav demers al autorităţii în România.

Şeful clanului Duduianu, legendarul Cristofor, fusese prima oară condamnat în 1976, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, pentru furt din avutul public. În 1986, Cristofor Duduianu mai fusese condamnat şi pentru ultraj cu violenţă iar în 1989, la Revoluţie, a executat 6 luni de puşcărie pentru furt, relata presa de atunci.

Din 1992 până în 1996, acelaşi Cristofor Duduianu fusese arestat şi eliberat de alte trei ori de judecătorii României prin revocarea măsurii arestării sau a fost pus sub control judiciar.

Cristofor Petrişor Duduianu, împreună cu membrii clanului său, peste 150 de persoane fuseseră de-a lungul timpului acuzaţi de multe tâlhării, de şantaje, furturi, răpiri, tot tacâmul.

Pe 27 noiembrie 1992, Cristofor Duduianu a fost din nou arestat preventiv de Parchetul General pentru alte două infracţiuni de tâlhărie şi una de şantaj. Numai că după doar un an, Judecătoria Sector 2 i-a revocat măsura arestării lui Cristofor Duduianu, şef de clan din sectorul 2. Pe 20 iunie 1995, acelaşi Duduianu era arestat pentru o nouă tâlhărie. După o nouă arestare în iunie 1995, a urmat o nouă eliberare în noiembrie 1995. De către aceeaşi judecătorie. Care nu luase nicio decizie vizavi de caz până în august 1997.

Numai că pe 22 februarie 1996, Cristofor Duduianu avea să comită o tâlhărie. Ca atare, este arestat din nou. Pe 5 noiembrie 1996, judecătoria Sector 1 îl eliberează pe Cristofor Duduianu şi îl pune sub control judiciar.

În cazul ofiţerului sirian Zaher Iskandarani, regale Banatului, au trecut 30 de ani şi este tot degeaba pe siteul Poliţiei Române, chiar la „most wanted”. Are o condamnare cu executare de 5 ani, are un mandat European de arestare şi este dat în urmărire internaţională. În fapt, nu-l caută nimeni. Fane Spoitoru a murit acum 4 ani. În 1996, când dispera şi demisiona Pitulescu, nici Fane Spoitoru nu avea nicio problemă. Tăia în faţă la Vox Maris cu săbiile ninja mâinile poliţiştilor, era ciuruit de gloanţe dar reuşea s-o tulească din ţară, în Canada. Reuşise să dispară pentru că un an mai târziu, fusese arestat dar eliberat pe motiv de boală. În 1995, fusese arestat din nou, dar fusese din nou eliberat de Justiţie pentru complicitate la tâlhărie, procesul fiind suspendat. Alintat „prinţişorul meu” de către importanţi şefi ai vremii din Poliţie, Fane Spiotoru face botezul fiului său chiar în Palatul Parlamentului, printre invitaţi fiind şi politicieni prieteni ai săi.

La fel cum a făcut petrecere în 2019 şi Emi Pian, tot lider al Duduienilor, în faţa Penitenciarului Rahova, la eliberare, cu artificii şi manele.  

Fane Spoitoru, Zaher Iskandarani, Gigi Boeru, clanul Ştoacă, Fane Căpăţână şi mulţi alţii de teapa lor îl disperaseră în aşa hal pe şeful IGP, încât în faţa relaţiilor lumii interlope cu structurile de partid, de stat, de Securitate şi Justiţie, Pitulescu a ales să plece singur din funcţie, acuzând public complicitatea lor.

„Atunci când mi-am dat demisia, am fost foarte dur şi mă gândeam că am exagerat cu afirmaţia mea că România este în pericol să devină un stat mafiot. Cu timpul mi-am dat seama că nu am greşit chiar deloc”, spunea Pitulescu într-un interviu în 2005.

În 2017, Traian Băsescu, preşedinte un deceniu al României, înregistrat de Sebastian Ghiţă, avea să repete ce spunea cu 21 de ani înainte de el chiar Ion Pitulescu: „Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu ştiu ce spun”.

„Aceste organizaţii şi reţele mafiote au penetrat tot sistemul nostru de stat- Parlament, Guvern, servicii de informaţii, ministerul de Interne, Parchet şi, mai ales, Justiţie. (...) Este greu şi punctul cel mai slab a fost şi este Justiţia (...) Aparatul poliţienesc în România este în prag de dezastru. Nu cred în partide, le consider grupuri de interese. Serviciile secrete sunt la remorca intereselor de partid”, povestea acelaşi Pitulescu în interviu, descriind chinul investigării în anii 90 a mafioţilor legaţi de politic, de Justiţie şi de servicii de informaţii.

Ulterior, într-o altă intervenţie în media, Pitulescu a prezentat şi o hartă a lumii interlope din România. În Bucureşti şi în ţară, este ceea ce se întâlneşte acum, după 24 de ani, în 2020.

„Îţi trebuie şi sprijin din sfera guvernului, politicului. Or, din partea asta nu am putut avea decât bruiaj. Practic, când mi-am dat demisia, mi-am dat seama că era imposibil să continui ceea ce începusem. (...) Nu este un mare secret în a combate organizaţiile astea mafiote. Trebuie doar să se vrea (....) Şi, după mine, mafia gulerelor albe este mai puternică decât mafia ţigănească. (...) Cum reuşesc
interlopii să-i corupă pe cei din poliţie, pe magistraţi, pe politicieni, ca ulterior să ajungă să-i controleze? În primul rând, cu bani. Apoi alte avantaje materiale. Categoric, la ei, forţa banului a făcut totul. După aceea, au ştiut pe unii să-i şantajeze: fie că le-au băgat pe gât o prostituată, fie că le-au rezolvat o problemă, o maşină mai ieftină, un serviciu mai ieftin. Păi, de fapt, să ştiţi că fiecare clan mafiot are avocaţii lui, pe care îi plăteşte chiar dacă nu au proces sau vreo cauză pe rol”, mărturisea Pitulescu.

„Cazul de ultimă oră al generalului Pitulescu este mai mult decât semnificativ. Aşadar, şeful I.G.P. îşi prezintă demisia într-o conferinţă de presă şi se declară neputincios în faţa câtorva mafioţi, invocaţi precis în expunerea sa. Cu acest prilej, făcând, repet, referire expresă la aceste nume, în general celebre ale lumii interlope, domnul general dezvăluie faptul că legăturile subterane ale acestor indivizi se întind în justiţie, în Poliţie şi în clasa politică. (...)

Să recapitulăm puţin lucrurile. Generalul Pitulescu şi-a înaintat demisia prim-ministrului, dar, până acum prim-ministrul Văcăroiu nu a suflat, după cunoştinţa mea, nici o vorbă şinimeni nu ştie dacă ea a fost sau nu acceptată. Preşedintele Iliescu l-a primit pe general, a avut cuvinte de apreciere suspect de reţinute la adresa sa, dar nu a găsit de cuviinţă, ca mediator constituţional între puterile statului, să opereze nici o modificare. E în stilul casei!

Ministrul Justiţiei Chiuzbaian a sărit ca ars în numele statului de drept şi l-a acuzat pe general de amestec în actul de judecată. De aici s-a  născut şi prima diversiune, întrucât totul a alunecat pe terenul confortabil al discuţiilor savante despre Poliţie, stat poliţienesc, Justiţie, stat de drept şi separarea puterilor în stat etc. etc.

Mai mult, ca şi când atunci vedea pentru prima oară lumina zilei, domnul ministru Chiuzbaian declara că nu ştie de nici un fel de nereguli în  ograda proprie. Nu auzise, bietul de el, de nici unul dintre cazurile care au ţinut afişul presei luni în şir.

Am serioase motive să cred că domnul ministru induce pe toată lumea în eroare cu bună ştiinţă, fiindcă mi-e greu să admit că, în plus faţă de  semnalele din mass-media, domnia sa nu a primit zeci de rapoarte SRI despre magistraţii corupţi, unii chiar în cauzele invocate de generalul Pitulescu.Parlamentul, dacă vrea, poate afla cu exactitate dacă SRI şi-a făcut datoria, informându-l pe ministrul Justiţiei, sau l-a ţinut în aceeaşi  inocenţă în care el se înfăţişează feciorelnic în aceste zile.

În fine, după o reţetă naţională inconfundabilă, numeroşi comentatori şi oameni politici s-au lansat în a descoperi în demisia lui Pitulescu scenarii care de care mai alambicate, cu sforării mirobolante şi au pus întrebări insinuante despre persoana "Pitulescu", om şi el, ca toţi oamenii, cu defecte şi calităţi, când, de fapt, lucrurile sunt limpezi şi simple.

Când îi vom vedea pe cei abilitaţi de Constituţie că se decid să cerceteze cazurile invocate de general, pentru a vedea cine a făptuit fraude de  zeci de miliarde, cine a comis violenţe, crime sau şantaje şi cine le sunt complicii, din Justiţie, din lumea medicală, din Poliţie sau dintre politicieni, care îi ajută să evite Justiţia?

Până când nu avem răspuns la aceste întrebări, care sunt, de fapt, şi motivele demisiei generalului Pitulescu, vom considera că legăturile se întind până la vârfurile puterii şi că numai aceasta poate fi cauza perdelei de fum ce se aşterne din gros peste ultimele scandaluri de corupţie din România”, a rostit de la tribuna Parlamentului României, pe 27 februarie 1996, deputatul Vasile Popovici din partea Grupului parlamentar al Partidului Liberal 1993 şi  Partidului Alianţei Civice.

Acum, după 24 de ani, chiar şefii de la Interne puşi de partidul fostului deputat negociază cu aceeaşi lume interlopă, păzesc pe bani publici priveghiul liderului clanului Duduienilor, sunt neputinicioşi în faţa crimei organizate şi vor să subrezească dosarele penale ale colegilor lor referitoare la prietenii lor, interlopii.

Ba chiar ministrul liberal de Interne al României, prin scheme copiate mioritic de la Robert de Niro până la Louis de Funes, a ajuns de râsul României  şi internetului, în "lupta" sa cu interlopii.

„Suntem cu ochii pe voi”, transmite continuu, Marcel Vela, crimei orgaizate din România, în amuzamentul multora, în august 2020.

„În 1996 am avertizat public că România este în  pericol să devină un stat mafiot, iar pericolul acesta s-a transformat în realitate. Deci există mafie, bineînţeles că există. (...) Profilul interlopului român înseamnă agresivitate înnăscută, labilitate afectivă, dublă moralitate. Mafiotul ţigan este un maestru al adaptării la situaţie. Faţă de cei de care ştie că are nevoie, ştie să fie umil şi respectuos. În schimb, faţă de ceilalţi îşi manifestă puterea, forţa.

Gigi Boeru şi Fane Spoitoru au stăpânit puternic  în prima parte, atunci, până prin ′96-′97. După aceea, au venit ăştia Corsicanii, Gemenii, Cămătarii, Duduienii. Acum sunt “Sportivii”, “Luptătorii”, “lupii tineri” care vor să se extindă şi nu prea au loc de ceilalţi”, povestea Ion Pitulescu. Şi s-au extins. În voie şi cu aceleaşi complicităţi moştenite şi menţinute.

Nicolae Iorga spunea că istoria îşi bate mereu joc de cei care nu o cunosc, repetându-se. Parafrazându-l, un minister de Interne care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii.