COMENTARIU Valeriu Şuhan: Declaraţia online se depune la ghişeul ”ţ”...

Nu am nici cea mai mică intenţie de a critica, de dragul de a demonstra că am inventat apa caldă şi mersul pe jos. Sau că aş fi împotriva fermităţii statului faţă de indisciplină.

E clar că trebuie să stăm acasă. Nu încape îndoială în privinţa asta. Ne-o spun specialiştii, iar eu am încredere în ei. Cu toţii trebuie să avem încredere în oamenii ăştia. Ei ştiu !

Cu atât mai mult cu cât stăm mai mult pe-acasă, avem o disponibilitate mai mare de a observa lucrurile şi de ce nu, de a avea o contribuţie ca ele să meargă eventual, mai bine.

STS a avut o iniţiativă salutară, zic eu. Oamenii au creat posibilitatea descărcării de pe un site, a formularisticii ”de criză”, declaraţia şi adeverinţa. Totodată, MAI a simplificat formularul declaraţiei, aşa încât datele de completat cu privire la identitate au rămas doar cele referitoare la nume şi data naşterii.

Părea că se creau premisele eliminării unei birocraţii vetuste. Consecinţa firească ar fi fost să putem folosi telefonul mobil ori alt device smart. Ok, ai fi zis, bravo !

Dar, nu ! Dinozaurul birocraţiei nu se lasă şi ne spulberă orice iluzie că am putea beneficia de prezentul tehnologic.

Răspunsul MAI la întrebarea noastră pe această temă e fără echivoc. Da, puteţi să descărcaţi, da’ fără semnătura olografă nu există valabilitate. Trosc !

Că altfel, nu putem să aplicăm sancţiunea, cam aşa s-ar traduce răspunsul.

Întotdeauna, am avut o senzaţie acută că statul român are ca principală filozofie de acţiune, aceea de a te prinde, de a te pândi, de a se poziţiona advers ţie, nicidecum de a-ţi fi partener şi a te proteja prin prevenţie, măcar.

Ei, ceea ce vedem, este fix ilustrarea acestei concepţii.

Eu cred însă că accentul trebuie pus pe descurajare, indusă preponderent, în alt mod decât pe cale exclusiv, coercitivă. De preferat, ar fi metodele inteligente, empatice şi nu în ultimul rând, cu consum minim de resurse, dar cu eficienţă maximă.

Şi-aşa, oamenii sunt stresaţi, obosiţi, înfricoşaţi. Să nu uităm că li s-au tăiat drepturi fundamentale.

A adăuga acestei stări prin abordări abrupte inutil, e lipsă de abilitate. Tot un eufemism.

Am vorbit cu un tânăr prieten specialist în IT, deştept pe tema asta şi-l întrebam dacă şi cum tehnologia ne-ar putea fi de folos. Omul zicea că o investiţie de câteva zeci de mii de Euro şi o echipă bună de programatori, ar fi soluţia cea mai potrivită.

Adică, un server ”ca lumea” şi un soft. Descarci formularul, îl completezi on line şi împreună cu cartea de identitate le prezinţi celui care te-ar controla. Controlorul, hai să-i zicem aşa, introduce datele tale în server, te şi verifică cu ocazia asta pe unde ai mai fost, doar ai fost înregistrat şi de alţi colegi ai săi care te-au mai oprit şi controlat.

Odată ce se observă că eşti un tip plimbăreţ nejustificat, n-ar fi deloc greu să primeşti o notificare, un avertisment prin sms, de exemplu. După părerea mea, efectul ar fi cu mult mai eficient în cele mai multe dintre cazuri.

Sigur, o să fie şi căpoşi sau tăntălăi iresponsabili. Pentru ăştia, rămâne sancţiunea contravenţională. Cea mai drastică, direct.

Toată treaba nu-i deloc nouă. Aduceţi-vă aminte de softul folosit de STS la alegeri. Practic, principial, e acelaşi lucru.

N-aş vrea să mai văd imagini ca acelea în care poliţişti condiţionau intrarea într-o piaţă de existenţa declaraţiei pe proprie răspundere.

Hilar dar, de fapt, e trist şi mai ales, contra-productiv.