COMENTARIU Valeriu Şuhan: Diversiunea inducerii confruntării

Această „logică”mi se pare nu numai nefiresc a fi relevată dar mai ales, mi se pare că e complet în afara realităţii concrete.

Nu cred că societatea românească este divizată după acest criteriu, în mod atât de categoric, pe cât ne este prezentat de către oficiali, oamenii de la butoanele puterii.

L-am auzit pe domnul Preşedinte împărţindu-ne în precauţi şi proşti, i-am auzit pe domnul Prim-ministru şi pe domnul Secretar de Stat Raed Arafat certându-i aspru pe cei care s-ar opune măsurilor anti-Covid.

Îmi pare că această pseudo-categorie nu există, în fapt. Mi se mai pare că ea este o creaţie artificială care conduce, a câta oară, la polarizarea societăţii româneşti.

Am urmărit cu atâta atenţie de cât sunt eu capabil atât mass media, cât şi mediul on-line şi nu am remarcat existenţa în România, a unui mesaj semnificativ anti-covid.

Am remarcat însă cum media susţinătoare a Puterii, se poziţionează ca şi cum ar avea un inamic în faţă, adică cei care ar nega existenţa virusului clamând o manipulare mondială. Aşa zişii ”conspiraţionişti”. În fapt, ei sunt o minoritate mai mult sau mai puţin, neglijabilă.

Există în mod evident, o nevoie de a crea confruntare şi mă tot întreb cui îi foloseşte.

Puterea în frunte cu Preşedintele, dau măsura intenţiei de a manipula prin „construirea” unui personaj colectiv căruia să i se opună.

E vorba de „Răul” împotriva căruia ei sunt nevoiţi să lupte pentru a-l înfrânge, în numele protejării naţiei.

Neapărat, cavalerii Puterii trebuie să găsească un inamic pe care să-l doboare spre fericirea naţiunii.

Pare că e donquijotesc, dar adevărul e că idealismul personajului nu are nici o legătură cu intenţiile manipulatorilor din fruntea Statului.

Metoda creării unei probleme majore având cheia soluţionării ei nu e deloc, nouă.

Noi avem deja, experienţa ultimilor cincisprezece ani, mult prea mulţi, când Puterea întruchipată de preşedinţi hulpavi, ne-a dus într-o permanentă confruntare generalizată, care a atomizat coerenţa Statului şi solidaritatea naţională.

Am pierdut imens, economic, politic, social, în planul imaginii, încât progresele consemnate statistic pălesc în faţa a ceea ce am fi putut deveni.

Orice întrebare, firească până la urmă într-un context democratic şi deschis, este privită ca o opoziţie la Puterea care se doreşte salvatoare.

De ce trebuie lipsiţi de libertate cei presupuşi a fi contaminaţi, este o întrebare care deşi e perfect justificată, e imediat pusă în opoziţie cu însuşi „efortul” organizatoric al Statului, iar cei înfricoşaţi paroxistic prin propagandă, sunt asmuţiţi împotriva îndrăzneţilor.

Nici cei din urmă nu se lasă mai prejos. Ideal !

De ce am suspendat respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice, fiind doar noi şi Estonia cei care am făcut treaba asta din UE, nu ştim nici acum, iar liota de organizaţii şi militanţi în domeniu, tac mâlc.

„Salvatorii ”mizează pe reacţia favorabilă lor, a celor care dominaţi de teama de boală, îi vor urma fără crâcnire în speranţa iluzorie că-şi vor găsi, la rându-le, salvarea.

Mentalitate păguboasă, căci „salvatorii” habar n-au unde e încuietoarea, dară-mi-te cheia.

Ei urmăresc disimularea intenţiei de a-şi menţine puterea profitând de teama oamenilor.

Când Aliaţii în al doilea Război Mondial, au planificat debarcarea pe continent, au elaborat un plan vast, operaţiunea „Overlord” care a fost însoţit de o alta, operaţiunea „Bodyguard”, menită a masca în faţa germanilor, locul invaziei.

Acesteia din urmă, Churchill i-a spus „marea păcăleală”.

Nu ştiu câţi dintre noi se vor fi lăsând păcăliţi acum, dar cu siguranţă, manipulatorii de azi nu au nici inteligenţa, nici imaginaţia, nici abilitatea celor de-atunci.

Nişte jalnici epigoni...