COMENTARIU Valeriu Şuhan: ”Infodemia”...

Subiectul major al acestor zile dar şi al celor ce vor veni, indiferent că vrem sau nu, este acest  nou coronavirus care iată, atacă cu violenţă întregul mapamond. Ţară după ţară, oraş după oraş, anunţă apariţia acestui microb care se-ntinde de la o oră la alta, căpătând dimensiuni globale pe care cu greu le puteam bănui anterior. Te-ngrozeşti şi primul gând ţi se duce către Dumnezeu, sperând în ajutorul Său. Sigur, am mai avut experienţa cu SARS în urmă cu câţiva ani, dar parcă nu ne-a impactat atât de tare şi de dramatic. Oricum, este cert că nu am avut perspectiva implicaţiilor atât de variate dar, mai ales, a pagubelor teribile de care o pandemie le poate provoca. Evident, primele care îţi vin în minte sunt cele economice, pentru că dimensiunea lor într-o analiză chiar sumară, devine catasrofică. Pierderile par a fi uriaşe, exemplul cel mai la îndemână, acela al industriei transportului aerian, fiind elocvent. Această industrie generează la nivel global afaceri valorând câteva trilioane de dolari, ori reducerea drastică a volumului de transport determină pierderi fantastice. Deja, transportatori aerieni au încetat să  mai opereze, iar alţii au luat măsuri de concediere de personal ori de impunere a concediilor fără plată.

 

De asemenea, turismul! Poate cea mai vizitată ţară din lume, Italia, este lovită crunt, cu atât mai mult cu cât datoria sa publică este deja, de peste două trilioane Euro, adică vreo 133% din PIB. Caracterul global al economiei impune de la sine constatarea că manufacturierul Lumii, China, devine ”nefrecventabil” din acelaşi motiv, acest teribil nou coronavirus, COVID-19. Mărfurile atât de necesare producţiei în varii domenii pe toate meridianele, sau  mai ales produsele finite cu originea respectivă, sunt refuzate. Implicaţiile sunt de-a dreptul uriaşe, aproape că nu le poţi cuprinde după cum se prefigurează. Bursele sunt şi ele într-o scădere accentuată. Pare că o ”revoluţie” se apropie...

 

Şi totuşi, trebuie să supravieţuim ! Dar, cum ? Nimic din ceea ce era valabil ieri, nu pare a mai fi la fel azi şi nicidecum, mâine. În ce măsură cetăţeanul de rând se poate apăra în faţa acestui val ce tinde a deveni ”tsunami” ? Cum poate Statul să  mai asigure ceea ce se cheamă ”siguranţa cetăţeanului” ? Desfăşurările  istorice anterioare au capacitatea de a arăta celor care vor să vadă, că în astfel de situaţii, solidaritatea, responsabilitatea, disciplina şi determinarea de a o respecta, sunt cheile porţii izbăvirii, pentru că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă. Autoritatea publică se află, ca şi noi toţi dealtfel, în faţa unui adevărat examen al propriei capacităţi de acţiune. Guvernul, celelalte autorităţi centrale şi locale, au în faţă o misiune de o responsabilitate covârşitoare, aceea de a asigura contextul legal, conceptual, logistic, psihologic care să circumscrie toate măsurile preventive şi de combatere necesare. E o misiune grea, foarte grea, pentru că drepturile şi libertăţile fundamentale, vrând-nevrând, vor fi afectate iar obişnuinţa practicării lor libere va genera o foarte posibilă contra-reacţie de natură subiectivă la nivel individual De aceea, responsabilitatea oamenilor este în această privinţă, cheia de boltă a edificiului propriei siguranţe. 

 

Tabloul nu ar fi complet dacă nu aş accentua componenta psihologică, iar în privinţa asta, media are un rol fantastic. Forţa psihică a comunităţii dată de coeziune, este definitorie. L-am auzit pe un adevărat guru al media româneşti şi nu numai, formator de şcoală în domeniu, ( e uşor să-i intuiţi numele având în vedere brand-ul sub care scriu ) care, inspirat, a folosit un cuvânt, infodemia, referitor la fluxul abundent de ştiri cu privire la subiect. Este cert că un mare pericol vine din posibilitatea ca acest şuvoi tumultuos de informaţie, să ascundă un duşman nemilos, acela cunoscut sub denumirea fake-news. Nu cred că există un duşman mai crud, mai nemilos şi pe măsură de perfid, decât ştirile false, răspândite fie din prostie, fie din nevoia acută dar pe măsură de tâmpă, de senzaţional cu orice preţ, fie din ticăloşie. Uneori, se regăsesc toate la un loc... De aceea, acum, mai mult ca oricând, a filtra ştirile ce ne parvin pe orice căi, e o necesitate stringentă.

 

Ca urmare:

- Asiguraţi-vă de credibilitatea surselor de informare;

- Citiţi întregul conţinut al ştirii, nu numai titlul ei; e foarte posibil să aveţi surprize, constatând neconcordanţe flagrante între titlu şi conţinut;

- Verificaţi dacă informaţia e confirmată şi de alte surse de încredere;

- Nu difuzaţi informaţii în legătură cu care nu aveţi certitudinea autenticităţii şi acurateţii lor;

- Nu preluaţi şi nu acţionaţi potrivit informaţiilor exclusiv din social media; paternitatea acestor informaţii este mai degrabă, incertă;

- Accesaţi cu încredere comunicatele oficiale ale autorităţilor. Măcar în domeniul ăsta, informaţia este reală şi credibilă, pentru că ea este opozabilă raportărilor la organisme internaţionale precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ceea ce exclude de principiu, orice fel de ”joacă” cu iz autohton.

 

Oameni buni, nu există alternativă la a reuşi împreună...