COMENTARIU Valeriu Şuhan: Ministerul Iubirii

Ministerul Iubirii

Mă cam bântuie distopia lui Orwell şi aş vrea să vă mai zic vreo câteva vorbe despre asta.

Mă tot gândesc la cele două romane ale socialistului englez, „1984” şi „Ferma Animalelor” şi la felul în care ne privesc pe noi, acum.

Sper să nu vă plictisesc. Mi-ar părea rău.

Experienţa lecturii celor două romane arată că stupidul poate fi posibil, iar dacă ne uităm în jur acum, iată că, incredibil, îi simţim prezenţa.

Albul nu mai e alb, iar negrul nici atât.

La început, negarea posibilităţii stupidului este tentaţia firească, e cea mai la îndemână. Pentru cei mai mulţi.

Pentru alţii însă, oameni deştepţi incontestabil dar cu porniri malefice din motive diverse dar oneroase în totalitate, stupidul e ocazia de a-i supune pe ceilalţi şi a-i transforma în nişte păpuşi mecanice.

Felul în care Orwell demonstrează capacitatea unei elite ajunsă la putere de a manipula odios, este fascinantă dar şi înfricoşătoare.

Cei din generaţia mea şi încă altele înainte, suntem mai sensibili, pentru că parte din stupidul generat de comunism, am trăit-o la modul propriu.

N-om fi noi nişte mimoze din cale afară, dar amintirile lipsei de libertate în sensul ei cel mai comun, ne-nfioară.

Ministerul Iubirii din romanul lui Orwell, nu e nici pe departe ceea ce i-ar arăta denumirea.

El e exact opusul, este scula cu care minţile oamenilor sunt supuse unei presiuni constant perverse, aducându-i într-o stare de frică letargică.

Este non-iubirea.

Principalul instrument folosit este desfiinţarea libertăţii individului de a se exprima liber, de a critica, de a se manifesta potrivit propriilor convingeri, chiar dacă manifestarea ca atare, se situează într-o notă civilizată.

„Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră” este deviza bolşevică pe care, chiar dacă nu e rostită explicit, începem să o experimentăm pe propria piele.

Cam nasol...

Ministerele din distopia lui Orwell au inventat într-o manieră sofisticată dar schizoidă, un nou limbaj, „new language” sau „nouvorba” cum a fost tradus în româneşte.

Mecanismul „nouvorba” bazat pe conceptul denumit „dublugândit”, este într-adevăr unul foarte complicat şi a-l descrie nu-mi permite spaţiul. Ar merita citit romanul.

Scopul acestui „limbaj” este însă, unul clar definit. Acela de a face imposibil orice alt mod de gândire decât cel oficial al „partidului interior”, clasa conducătoare.

Noi, astăzi, ne întâlnim zilnic cu un nou tip de limbaj care pare a fi precursorul „nouvorbei”.

Îmi vine în gând, de exemplu, „LMA !” în loc de „La Mulţi ani !”.

Cum dracu’ să-i urez unui prieten LMA ?! Unde mai e emoţia umană a unei urări de bine ?!

Acum, nu mai ai voie să faci diferenţieri de gen. Adică, el nu mai e el şi ea nu mai e ea. Fiecare, sunt sau este, nici nu mai ştiu cum să scriu corect gramatical, ei !

Zice că aşa e politically correct.

Hai, dă-mă-n...

Eu îmi doresc în continuare să fiu diferenţiat de celălalt gen.

Nu de alta, dar pentru că-mi place celălalt gen, adică de ea, nu vreau să existe nici un echivoc. Iar ea e ea !

Păi cum să se uite ea la mine ca la ei şi eu la ea, tot ca la ei ?!

Ce, ne-am tâmpit ?!