COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Nicuşor Postumul

A venit valul patru al pandemiei şi ne-a îngenuncheat.

Nici testare în masă, nici vaccinare, nici paturi ATI,  nimic.

Ne-a prins cu dessous-urile în vine...

Primarul General actual, dacă nu ştiţi că avem aşa ceva vă reamintesc că răspunde la numele Nicuşor Dan, s-a trezit din somn zgâlţâit de Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei pentru a operaţionaliza spitalul modular din zona Pipera.

Spitalul ăsta a fost pus la punct de fosta administraţie a Capitalei fiind deschis în August anul trecut.

Conceput ca o extensie a Spitalului de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” al Primăriei Municipale, asigura 400 de paturi şi era încadrat, pentru început, cu 61 de medici, asistenţi medicali şi infirmieri detaşaţi din spitalele şi reţeaua de medicină şcolară ale municipalităţii.

Putea fi chiar suplimentat cu încă 300 de paturi.

Era organizat cu saloane de câte două paturi, cu aer condiţionat, grup sanitar, duş, boiler pentru apa caldă, televizor.

Civilizat, adică !

Scopul era să degreveze spitalele din Bucureşti de cazurile de covid cu o simptomatologie mai uşoară.

Mai mult, se asigurase posibilitatea racordării la staţii de oxigen, dacă situaţia ar fi impus.

Deci, inclusiv cazurile mai grave s-ar fi putut trata acolo.

Bineînţeles, din motive politice idioate de-a dreptul, avizul DSP Bucureşti a venit cu o întârziere de vreo două luni.

Ce să mai zici ?!

Probabil, mureau de ciudă. Imbecili...

Ei bine, în aceeaşi notă, „primarul-care-nu-este” Nicuşor Dan a decis să închidă spitalul la începutul acestui an.

Probabil, ca măsură care să marcheze victoria sa în alegeri...

Incontestabil, omul are vocaţia frânei.

Nicuşor Frânaru’, cum ar veni...

Acum, nu că ar fi realizat amploarea pandemiei dar, aşa cum am zis, forţat de alte autorităţi, vrea rectificarea bugetului pentru a-l redeschide.

Sigur că o să se aprobe, dar când o reuşi să-l redeschidă om vedea.

Poate, după ce se termină şi valul ăsta, ca să aibă ce să-nchidă.

Mă gândeam la basmul lui Andersen, „Hainele cele noi ale Împăratului”.

Ăla atât de „dus” încât, deşi era în nudul... gol, l-au convins că e îmbrăcat în hainele cele noi şi l-au îndemnat să se plimbe pe străzi, să-l admire supuşii.

De aici şi expresia pusă de Andersen în gura nevinovată a unui copil, „Împăratul e gol !”.

Bă, da’ chiar aşa de gol ?!