COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Omoruri în serie

Gândindu-mă la oamenii care au ars de vii în spitalele României, instantaneu, am simţit în nări mirosul greu de carne arsă.

Este un reflex al unei amintiri tragice, legată de o fetiţă de câţiva ani, pe care am găsit-o carbonizată în pătuţul ei.

Maică-sa îşi băuse minţile şi o lăsase complet nesupravegheată.

La autopsie am aflat că moartea copilei fusese cauzată de intoxicarea cu monoxid de carbon, focul care a carbonizat-o fiind consecutiv.

Am simţit atunci o uşurare sufletească şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că n-a lăsat copila să ardă de vie.

Oamenii aceştia care au murit în spitalele României, la Piatra Neamţ şi aici în Capitală, au fost arşi de vii, cei mai mulţi dintre ei.

Chinurile prin care au trecut au fost groaznice, dar cuvântul este insuficient pentru a fi descriptiv cu privire la felul în care le-a fost curmată viaţa.

Într-un mod dramatic, spitalele României au devenit locuri periculoase pentru viaţa oamenilor, deşi acolo ar fi trebuit să-şi găsească împlinirea speranţei de viaţă.

Speranţa asta e iluzorie când Sănătatea, ca domeniu de preocupare, nu e considerată a fi o prioritate.

La fel şi învăţământul, dar asta e o altă tragedie.

Domnul Cîţu, actual prim ministru, şi-a dezvăluit crezul clar şi răspicat: „ar trebui să terminăm cu propaganda că Învăţământul şi Sănătatea reprezintă prioritatea zero în România. Sectorul privat trebuie să fie prioritatea zero în România.”

Mai zice domnul Cîţu că asta e gândirea sa liberală.

O fi, dar cum şi cât s-ar descurca sectorul privat, chiar prioritate zero fiind, cu salariaţi bolnavi sau proşti ?!

Nu mă aştept deloc, să mă lămurească domnul Cîţu.

Cert este că acest crez liberal propriu, aşa zice domnia sa, a contribuit la nenorocirea românilor care au avut alt crez, acela în dreptul la sănătate şi dreptul la viaţă garantate de către Stat.

Statul domnului Cîţu nu are astfel de priorităţi.

În general, nici domnul Cîţu, nici Statul său, nu au nici un fel de priorităţi.

Revoltător !