COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Pandemia, banii şi războiul (I)

Şi dacă acest covid perfid este până la urmă, „salvatorul” omenirii ?

Cei mai puternici şi mai bogaţi par a vedea în micul ticălos, apărut din amestecul prostesc al omului în partea naturii care nu-i e destinată, ca ocazia unei noi speranţe.

Cât de reală sau iluzorie, om vedea...

În ultimul timp, transpar idei tot mai accentuate despre „Marea Resetare”, ocazionată de criza covid-ului şi consecutivă acesteia.

De asemenea, un val de ştiri, analize, previziuni, cu privire la iminenţa dominării lumii de către curentul ideologic cunoscut sub numele de „progresism” sau „globalism”, ne striveşte informaţional şi emoţional.

Adevărul e că, dacă asculţi ce spun reprezentanţii, vocile, progresismului te gândeşti că, totuşi, mai bine lipsă.

Eu, cel puţin...

Formulele astea ale lor despre redistribuirea bogăţiei, diminuarea inechităţilor până la dispariţie, eliminarea diferenţelor de gen, renunţarea la proprietate, etc. mă înfioară.

Acumularea este proprie firii umane şi cred că omul va renunţa la ea doar dacă va fi constrâns până la eliminare fizică, la o adică.

Noi, cei din Est, avem o istorie tragică, generaţii întregi fiind şterse la propriu din viaţa asta, de valuri revoluţionare şi indivizi îndoctrinaţi suprem, roboţi ai crimei în numele dreptăţii sociale.

Vorbind cu un prieten priceput în ale finanţelor pe tema asta, a „Marii Resetări” care se anunţă a fi iniţiată în acest prim trimestru al anului, mi-a deschis ochii cu o altă perspectivă.

Prietene, zice, tu ştii că distribuţia plus-valorii este debalansată în mod periculos şi că din total, capitalul îşi ia cam 70-80%, iar munca primeşte doar, restul ?

Ai idee ce înseamnă asta ?

Dacă te uiţi înapoi în istorie, astfel de dezechilibre au condus la tensiuni dramatice şi confruntări care au culminat cu izbucnirea războiului.

Numai că războiul de astăzi nu mai este deloc rentabil, din multe considerente.

Cu atât mai mult cu cât arsenalele nucleare sunt suficiente ca să ne ardă şi nu numai o dată.

Nici cenuşa n-ar mai rămâne din noi toţi, bogaţi sau săraci, la un loc.

(continuarea mâine, 27.01.2020)