COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Poliţie cu ghilimele...

Cică vreo 60 de poliţişti locali dintr-un oraş mare al ţării, Ploieşti, peste jumătate din total, au scutire medicală.

Ba nu pot face serviciul de noapte, ba nu pot purta armă, ba au tot felul de afecţiuni care le periclitează sănătatea dacă şi-ar îndeplini îndatoririle, ba îi doare la trei metri.

Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Un fel de poliţie la mişto.

Sunt dintre cei care susţin că în actuala formulă, poliţia locală e un fel de n-ar mai fi.

Poliţia locală a fost înfiinţată în 2011 prin legea 155/2010.

Concret, peste noapte, gardienii publici au devenit poliţişti locali, instituţia lor intrând în componenţa primăriilor.

Adică, s-au culcat paznici şi s-au trezit poliţişti.

Atribuţiile concrete ale poliţiştilor locali se află într-o discrepanţă evidentă cu dotările lor.

Dacă te uiţi la dotări, autoturisme cu miile, motociclete, mopede, armament, muniţie, tot felul de echipamente de intervenţie, de transmisiuni şi alte jucărele, te ia capu’.

Pentru ce toate astea, la ce le folosesc ?!

Pentru a da amenzi…

În Bucureşti sunt vreo 1.500 de poliţişti locali care „consumă” vreo 100 de milioane de Lei pe an, ponderea fiind salariile.

Tot în Bucureşti fiecare sector şi-a organizat propriul dispecerat şi sistem de supraveghere video a străzilor, pentru care s-au cheltuit alte zeci de milioane.

Complet aiurea, pentru că dispeceratele şi sistemele astea nu sunt integrate şi sincronizate între ele.

Bani mulţi, mulţi, aruncaţi aiurea după modelul fiecare cu…  mămiţica lui.

Bani mulţi, mulţi şi eficienţă spre deloc pentru siguranţa cetăţeanului.

O imensă irosire de resurse.

Asta în timp ce Poliţia, hai să-i spunem „naţională” ca să facem diferenţa, cea care are în atribuţiuni combaterea infracţionalităţii mari sau mici, n-are nici după ce bea apă.

Ce să mai vorbim de capacitatea lor de intervenţie sau de asigurare a ordinii şi liniştii publice sau de combatere a infracţionalităţii ?!

Pentru cetăţean, soluţia este reconsiderarea secţiei teritoriale de poliţie ca unitate de bază, furnizor de stare de siguranţă, de linişte, de protecţie.

Din păcate, nici şefii din poliţia naţională nu fac nimic pentru asta.

Ştiu şi ei despre ce e poliţia şi ce vrea ea, dar mai ales cetăţeanul, atât cât au uitat ceea ce au învăţat, dacă au învăţat, în academie.

Singurii fericiţi sunt primarii.

Unii dintre ei, ca să fiu corect.

Au ocazia să-şi satisfacă frustrările de caporali…